Virgil -
eu, în lucru
de fapt sîntem doar praf pe etajere
călimări vechi jucării îmbătrînite
haine perdele murdare
mobile descleiate cutii de pantofi
șuruburi caiete dictando și ziare
sîntem doar păpuși cărți nenumărate
undițe plapume reviste tacîmuri
albume discuri cu muzică clasică
becuri borcane trenulețe electrice timbre uitate
lacăte mici chei fără nici o folosință fotolii
vaze creioane veioze și scaune
haine de blană sîrme oglinzi și pahare
sertare covoare tablouri perne și molii
sîntem umbra limbii de ceas pe albul de ceară
sîntem îndoitura din calendar
un număr de telefon
o iubire imposibilă
un vechi liceu desființat într-o vară
Poezie:
Comentarii
Sapphire -
hm... pentru că bănuiesc de la ce ți se trage, nu pot comenta obiectiv. Dar nu am putut să nu las semn pentru acel "un vechi liceu desființat într-o vară"... să nu fie, cred că s-ar răsturna totul dacă vechiul liceu nu ar mai fi acolo cândva, și mai ales într-o vară. În rest, am fost și eu toate astea și apoi nu am mai fost. And over. And over. And I am still here. totul e (de) nenumărat, în cele din urmă.
Ioana Dana Nicolae -
Ai schițat interesant toată preajma, de fapt o trecere, o desfășurare a sinelui în exterior. Îmi place și acest detaliu : "sîntem umbra limbii de ceas pe albul de ceară"(ceasul trebuie să fie neapărat paradit și în stare de meditație permanentă!), dar nu și ultimul vers, poate e prea personal, sună doar pentru tine, sorry, scoate măcar adj vechi că-l repeți ("liceu -cimitir al tinereții mele"- G. Bacovia--căutai o variantă antitetică acesteia?)
Ioana Dana Nicolae -
Am uitat ceva: subtitlul e inedit, "eu, în lucru"...ca un volum (când chiar azi lansezi unul!)...e ...fain.
bobadil -
Un poem al sinonimiilor, genul care imi aminteste de ucigasul bolero al lui Ravel si de acea replica celebra "daca nu schimba ceva acum, innebunesc". Acest poem ar fi putut fi continuat la nesfarsit cu doar putin talent, eu chiar m-am intrebat Virgile de ce te-ai oprit, ai fi putut sa faci din el o a doua mahabharattha. Bobadil.
lucian -
constatând ca suntem ceea ce ne inconjura, remarc folosirea metaforei "umbra limbii de ceas", despre care atat de mult sa ras atunci cand am folosit-o. o scriere ce constată, atat pot spune despre ceea ce este scris aici. a! felicitari pentru lansare! cat mai multe de acum inainte!
Aranca -
totul seamana cu o schimbare de domiciliu, cu o jumatate de incendiu, cu un cataclism din care ai scapat cu viata si inca nu realizezi, un inceput de testament sau numai cu ceea ce lasi in urma vrand-nevrand...c'est la vie!