La Méditerranée

imaginea utilizatorului Aranca


St. Raphael, France© 2007 Marina Nicolaev

au-delà des frontières
mon âme brûle ses ailes
tout comme ce mistral
impromptu
tes yeux mon amour
me semblent parfois perdus

à qui la faute ?
ma vie continue
tantôt désordonnée
tantôt monotone
parmi des mots cachés en plein soleil :
les cils de la mer restent bleus.

Comentarii

Un text de demuazela care are si un celular in mana si face o poza de 2M pixeli (de calitate slaba adica) la un lac cu niste ambarcatiuni pe el si apoi zice, pretinzand ca a fotografiat Mediterana, ca "ochii tai s-au pierdut in noapte" (Holograf). Un poem desuet si complet nereusit. Are totusi o calitate acest text de "limbi straine", poate fi inteles cu minime notiuni de limba franceza. A qui la faute? Aranca, pe bune, tie ti se pare ca "viata mea continua/ atat de dezordonata/ atat de monotona" si "les cils de la mer restent blue" reprezinta vreo emotie poetica autentica, moderna? Eu zic sa-ti faci curatenie prin ograda proprie inainte sa te uiti peste gardurile altora si apoi sa te pui la curent cu poezia actuala, macar cu cea de acum o suta de ani, fara nicio suparare, Bobadil.

un dimanche ensoleillé et fastidieux dans une petite ville au bord de la mer? intéréssant, mais, je ne sais pas... c'est quelque chose qui met une distance entre moi et ce poème... un homme se sentirait différent qu'une femme, là, peut-être

Andu, oricât de slab ar fi un text, te rog să încerci să te referi numai la el; sfaturi de genul "inainte sa te uiti peste gardurile altora" au legătură cu alte istorii mai vechi, și nu cred că își au locul în critica adusă textului. Nu spun că un comentariu critic trebuie să fie neaparat diplomatic, aceasta este ceea ce fiecare dintre noi decide: cum credem că ajunge mai bine mesajul la celălalt. Într-adevăr, nu avem de ce să ne menajăm unii pe ceilalți. Dar cred că aici avem deja de a face cu o situație deja "inflamată", așa că ar fi binevenită, de ambele părți, mai multă grijă în exprimare. Mulțumesc.

nimic nu se compara cu mediterana. multumesc celor care au calatorit alaturi de mine.

Am revenit, despre compoziție: sigur, toată ideea stă nu atât în albastru, cât în petele de culoare, dar calitatea pozei este într-adevăr destul de slabă. Pe de altă parte, textul e susținut de fotografie, așa că alegerea de a a rămâne sau a pleca bănuiesc că a fost destul de greu de făcut. Pentru că pare un text în care într-adevăr te-ai lăsat dusă de "val", ca să mă exprim așa, poate că nu e nevoie să fi atât de exigentă. Nici nu cred că e neaparat o poezie... poate niște gănduri pierdute. Poate că Marina nici nu a avut pretenția asta... dar se poate desigur să mă și înșel. Locuri comune, simple, da, dar să ne fie îngăduit din când în când...

erau imagini de departe pe care cu greu am incercat sa le maresc (de aceea, poate, aceasta calitate a fotografiei...), sa le apropii de mine ca si gandurile acelea vechi de altadata... fiecare avem un loc al nostru sub soare...eu acolo ma simt bine...dincolo de coline este St.Tropez.