Cinstit mie mi se pare un text reusit, ocolind cu dibacie metaforele alambicate de care eu cel putin m-am saturat. Virgil brodeaza aici o atmosfera moderna peste un tablou de degas. "se cunoaste după cum bărbatii simt nevoia să vorbească ceva mai mult ca de obicei în sălile de asteptare si în cafenele" Fraza centrala muta punctul de asmablare al lecturii fara sa streseze cititorul in zona ludicului. "camuflandu-si melancolia ca pe o slabiciune imuna la cinism" O sintagma care reuseste, intr-adevar, cel putin pe mine, sa ma puna frumos pe ganduri si care se continua in aceeasi atmosfera ludica dar moderat-filozofica pana in finalului poemului. Cu ultimul vers am eu o rafuiala, pentru ca e prea o prelungire fiereasca a celui dinainte. As sugera poate ceva de genul "scursa printre degete pana la plecare" Oricum, remarc si imi place acest gen de scriere, imi induce un sentiment de bine al analizei sentimentului. Andu P.S. Comentariul tau Emile mi se pare aiurea, daca vrei sa comentezi poate ar trebui sa devii comentator si nu poet sau prozator, renuntand la abordarea holistica in favoarea uneia mai atente la detalii. Altfel cel putin mie imi pari ca un rasfatat care zice si el ceva ca sa nu taca stiind ca e rasfatat. Esti un rasfatat Emile? Andu