pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa. și nu m-a vrut, orișicât degetele ei intrau între degetele mele, orișicât. uite-așa, ca oasele unor aripi strânse pe un trup strălucit
și dacă m-au vrut degetele ei
și oasele ei
nu m-a lăsat Dumnezeu pe pământ numai degete
nu m-au lăsat oamenii să o strâng în pumn
și nici inima, nu, că preasânul ei cu mine se încuiba
acum, oasele mâinilor mele nu-și mai vorbesc. sunt certate cu aerul și cu ziua de mâine.
eu nu mai știu cum să le adorm fără tine, orișicât ele au o tresărire a lor, o respirare a ta.
parcă atunci toți oamenii își dezleagă puțin rădăcinile
parcă Dumnezeu doarme gol pe pământ
și se face că și tu că și eu locuim la rădăcina inimii lui
odată, va veni un înger mare și va hohoti să murim. dar noi vom fi plecat demult unul către altul, iarăși și iar. sau nu va veni niciun-îngerul. tu știi, tu ai văzut chipul ei!? și asemănarea?
Comentarii
queen margot -
...
queen margot -
am lasat penita sa se duca inainte precum sageata arcasilor lui voda *original, insurubat in jurul ideii si frumos, deosebit de frumos, rar am citit ceva atat de frumos ... aici e cheia /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa./ restul e demonstratia lemei eul liric e un rege lear ,cu mana intinsa ... felicitari si stiu ca nu ti/o iei in cap, de fapt, penitele au o valoare relativa...imi place sa citesc ce scrii, ai un liric extrem de inteligent, sclipitor....
Doru Lubov -
e frumos, nimic de zis, dar mă întreb cât la sută din farmecul poemului ar mai rămâne dacă s-ar scoate toate referințele religioase și calchierea reușită a stilului biblic pentru că o mare forță de impact asupra subconștientului nostru o au tocmai trimiterile la acea curgere a Cântării Cântărilor, poezie pură, având șlefuirea cristalină a liricii antice deci, ca o provocare: cum ai scrie, francisc, fără aceste metatextualisme cultice, și dacă farmecul incantației tale s-ar păstra și fără fundamentarea psalmic-eclesiastică :) altfel, I`m impressed
queen margot -
domnule lubov, forta poemului consta tocmai in substratul sau religios, radacina si pana la urma sensul artei e unul sacru, dezbracat de el isi pierde mare parte din sens eu tocmai de aceasta energie spirituala am fost impresionata sunt tragice aceste cuvinte /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa. /
francisc -
da, katya, suntem pe drum. langa cer: unul, la dreapta, altul, la stanga doru lubov, depasiti-ma
lucian -
o dăruire nesfârșită și inspirată... câte poate iubirea să ne dăruiască!... niciodată nu s-a spus suficient despre iubire. acest poem este o dovadă suficientă în acest sens. felicitări! și penița cuvenită.
lucian -
aaaaaaaaaaaaa.... substrat religios zici? cred că te amăgești! o referire la divinitate nu înseamnă religiozitate. privește la răfuiala filozofilor atei cu dzeu! câte analize, câte păreri exprimate în raportul dintre ideea de om și cea de absolut, câte dezbaterii... toate au creat civilizații... tema poemului tău este iubirea. religioasă sau nu, este o părere. părerea ta. eternitatea iubirii este decretată în existență. iubirea este eternă. ea învârte sori și stele. însăși ideea de eternitate există din iubire. este vorba aici de un egoism, de un orgoliu încă nerecunoscut de specia umană. dincolo de această divagație la care m-au provocat comentariile poemului tău, te felict iară pentu momentul fericit de inspirație! cu aleasă stimă, mircea nincu.
francisc -
cu stima si bucurie iti multumesc si eu, mircea