cami -
în ochiul răsfrânt din oglindă
peste chip
copacii erau îmbrăcați fiecare cu câte- un semn
și ferigile
da ferigile înalte cât umbra
din jurul gardeniei
aproape că te puteai ușor rătăci
dacă n- ai fi avut în buzunar harta
de cealaltă parte
toți pomii erau înfloriți
și era primăvară
Poezie:
Comentarii
bakemono_ella -
"aproape că te puteai ușor rătăci"- ai putea renunta la usor ar suna mai bine... e prea nu stiu cum... "harta sentimentelor"- arhiuzata, eu una am citit chestia asta de mii si sute de ori, insa ghicesc un oarecare progres, ceea ce imi smulge un zambet. astept, inca astept... eu am rabdare. queen ella.
Aranca -
asta chiar depaseste orice imaginatie: "în ochiul răsfrânt din oglindă peste chip" nu ma aburi....
cami -
Ella, îți mulțumesc pentru exemplele concrete pe care le- ai adus în legătură cu poezia mea. În legătură cu comentariul făcut de doamna editor pe care am rugat- o respectuos să nu mă mai citească dacă nu- i place, aștept și eu să- mi mai spună și altcineva dacă chiar nu ar mai trebui să postez niciun text pentru a nu mai "deranja" pe nimeni. Poate ar trebui suspendate conturile celor care scriu "prost". Din punctul meu de vedere, nu cred că am greșit cu ceva în activitatea mea pe acest site și nu am atitudini vindicative, doresc doar să fiu lăsată în pace, să scriu așa cum pot.
Ioana Dana Nicolae -
Cami, tu ești sensibilă, textele tale sunt supraîncărcate, ar trebui să mai lucrezi pe texte, să scuturi fiecare cuvânt și să vezi dacă-și are rostul. Mie prima imagine mi-a plăcut: "în ochiul răsfrânt din oglindă peste chip" , privind doar o parte a feței vezi ochiul ca pe-o floare, un iris cu petalele răsfrânte. Abia celelalte două versuri încarcă inutil, renunță la ele și vei obține o poezie fermecătoare, onirică și cu puțin mister "copacii erau îmbrăcați fiecare cu câte- un semn și ferigile da ferigile înalte cât umbra din jurul gardeniei", pentru că în rest poezia e bună. Dau penița, sperând că vei avea încredere și vei scoate cele două versuri în plus: "creștea pădurea atârnată de suflet la marginea stâncii ". Te aștept cu alte asemenea texte!
Ioana Dana Nicolae -
....uitasem....
cami -
Ioana, am eliminat cele două versuri. Mulțumesc foarte mult pentru părere, pentru îndrumare și pentru penița care vine să atenueze efectul altor comentarii. Îmi place mult de tot ce interpretare ai dat versurilor mele, (irisul cu petalele răsfrânte) este dovada fondului tău interior, pe care l- ai scos la iveală aici. Nici nu știu dacă eu am gândit așa de frumos ca tine. Aprecierea ta e cel mai frumos compliment pe ziua de azi. Pot să spun că te mai aștept cu alte recomandări și pe viitor?
bakemono_ella -
Ioana e o diplomata mereu, si sunt de aceeasi parere cu ea, ca acest mic semn de apreciere al ei sa te incurajeze. idei ai, dar exprimarea lasa uneori de dorit. insa vezi si tu ca asa este mai bine. eu nu las penita, eu astept ceva si mai si, sa cad pe spate! queen
cami -
Ella, eu nici nu știu dacă am vreo pretenție la penițe, deși apreciez gesturile Ioanei și mă bucur, e bine și cu semne. Iar când exprimarea mea lasă de dorit, fă- mă atentă să mă corectez. Să știi că se poate întâmpla oricui. Iar intenția mea nu e tocmai de a lăsă pe cineva "pe spate".
lucian -
iata un poem mic, dar bine lucrat. cititorul se afla parca in fata unui tablou intr/o expozitie sau in fata unei ferestre prin care descopera un viu peisaj. fiecare cuvant este plin de viata si construieste o atmosfera lirica aproape reala. hmmmmm... parca as renunta la "aproape ca..."