blackout

imaginea utilizatorului emiemi
stadionul

21.59
stadionul are mîini picioare și gură în special gură cu niște dinți uriași ca un feliator de pîine. nu știu cum am ajuns acolo. tot ce știu e că m-am strecurat printr-o spărtură și am ajuns în burta lui.

mai întîi vîntul. ohoo vîntul are și el mîini picioare și gură în special mîini ele țin un șpaclu cu care îmi răzuie tencuiala de carne pînă la oase.

tîrîș tîrîș memoria îmi revine. nu sunt nici bun nici rău.
mama alungă toți copiii mamele alungă toți copiii mama tuturor mamelor alungă copiii.

întunericul vine ca somnul.
întunericul vine ca un animal pe care-l aud mișunînd prin iarbă.
întunericul vine ca o înțepătură.
întunericul vine ca un muget.
întunericul vine ca mama tuturor mamelor care alungă copiii.

sunt ghemuit pe ciment aud forfota oamenilor de sub pămînt. pînă la urmă dreptate am avut eu și nu mama. ea spunea că există rai eu ziceam nu. cînd mori mai întîi faci pe tine mîinile pămîntului te spală ți se dau haine noi apoi trudești la facerea oamenilor vii.

inima mea capătă forme. inima mea e o lăcustă face pe mortul la cel mai mic zgomot inima mea e un balon cu heliu heliul meu este frica mă aștept să apară o creatură care să-mi facă lucruri groaznice
groaznice și repetitive.

nu se mai face ziuă nu se mai face ziuă nu se mai face ziuă nu se mai face ziuă nu se mai face ziuă.

*

22.53
pe sorin l-am dus la groapă.
pe bunica am dus-o la groapă.
pe tînărul mort în atentatul din spania l-am dus la groapă.
pe tînăra moartă în atentatul din spania am dus-o la groapă.
pe zidarul mort în autobuzul capcană din israel l-am dus la groapă.
pe copilul mort cînd s-a prăbușit lutăria l-am dus la groapă.
pe tata l-am dus la groapă.
groapa asta e o farfurie pe care oamenii sunt aranjați după cum lunecă pe gît mai ușor.
noaptea vin sufletele și-i mănîncă sufletele astea seamănă cu japonezii
mănîncă cu mîna stau spate în spate să nu se uite nimeni în gura lor.

tîrîș tîrîș frigul revine. nu sunt nici bun nici rău. frigul mușcă din sînul drept ca un copil care vrea alăptat.
nu știu altceva cînd mi-e frică mă lipesc de pămînt acolo jos e lumină.

Proză: 

Comentarii

categoric textul îți transmite o reprezentare a unei realități. finalul mi se pare puțin prea „cartoonish” în comparație cu restul care uneori are puternice elemente impresioniste

Cred ca, intr-adevar, cel putin partea cu moartea ca poatroana de butic era rupta din contex. Am modificat, multumesc.