Primesc mesaje. Ceva cu spiritualiate și meditație pentru nu știu ce trecere în nu știu ce portal al noului cer și al noului pămînt. Acum că e 11.11.11. Pe bune? Really? Are you serious? Pînă la ce nivel de idioțenie se pot coborî oamenii..? Oameni cu școală, oameni care se presupune că gîndesc. Știu. Mi se va spune că sînt un insensibil. Că nu simt vibrația lumii. Că fac parte din turma rumegătoare a consumatorilor. Manipulat de elite, de masoni, de extratereștri. Că ratez ocazia. Pentru activarea glandei pituitare. Pentru deschiderea față de lumile spirituale. Doamne, chiar atît de subtil marchetizat a devenit totul?! Sînt oare chakrele mele un fel de telefoane celulare pentru care tu îmi poți vinde SIM carduri de ultima generație? Asta este totul? N-a mai rămas nimic altceva? Nici măcar oniric, dionisiac? Burebista și Dromichete la oferta de toamnă. Cu reducere de 20%. Ne conectăm pe internet și intrăm în Aquarius? Sau poate în asparagus? O da! Conștiința! De conștiința mea vă pasă vouă? Dar unde vă păsa acum două zeci sau trei zeci de ani? Unde era atunci conștiința? Atunci era socialistă și acum e mayașă!? Emoții de tejghea. Frustrări de provincie. Kitsch și patefon. Nici măcar un scherzzo ca lumea. De fapt, mă doare în cot de emoțiile astea de tomberon. La urma urmei am o bucată de copal sacru de la o prințesă mayașă autentică. Voi ce aveți? Ce mama supărării aveți?I Un cont pe google sau pe facebook? O bucată de mușama, un bilet la Mogoșoaia? Sau Barcelona. Dus întors. Pe bune, 11.11.11? Și unde pui că tre’ să mai fie și ora 23:11 la București. Sau la Montreal. Sau la Berlin, Londra sau Beijing. Sau LA. Pe bune? La asta se rezumă totul? Nici nu mă mai miră că legionarii sau mama omida au avut așa succes. Sau moaștele sfintei parascheva. Sau caritas, sau Iliescu, sau Constantinescu. Sau... Dar ce rost mai are... Dacă ești gata să crezi, ce importanță mai are în ce crezi. E ca și cînd ai fi gata să îți pierzi virginitatea, nu? Ce importanță mai are un cort insalubru sau bancheta din spate. Sau Hotel Royale. Sau Casablanca. Ești tu, acel cineva. Acea cineva. În jurul căruia, sau căreia, se învîrte planeta. Și astrele. Tot zodiacul. Chinez, Vietnamez, Latin, Mayaș. Ce importanță mai are?! Jam session. Pe burtă. De unsprezece ori luate cîte unsprezece, cîte unsprezece. American style. Restul e bagatelă. Colateral damage. Decor. The morning after. Blah, blah, blah.
Primesc mesaje. Oamenii sînt însetați după spiritualitate. No doubt about that. Și beau. Beau. Din crăpătura murdară a chiuvetei antebelice. Mucegăit pe margine scrie „Achtung!” Un paianjen cuminte își țese liniștit pînza. Și pleacă.