a.a.a. -
Toată apa din trup
mi se adunase sub inimă,
călcâiele erau o idee de gumă,
spuneam în gând tabla înmulţirii cu şase –
ceva concret,
puţin control.
Te-ai întors brusc după umărul stâng,
am mai apucat să-ţi văd dunga ochilor,
ochii cu albastru spart şi roşu ud,
ochii aidoma sfârşitului,
ţi-am mai atins, ca-ntr-un accident, firul mâinii,
am încercat să-ţi mai spun ceva.
Călcai grăbit şi subţire
în mine;
în fiecare odaie întorceai tablourile
cu faţa la perete.
Şi beţia de mai îşi împrăştia mahmureala,
şi era şi cald şi frig, şi teii în carne erau,
şi eram şi eu, şi nu eram,
şi te-a-nghiţit gura aia de metrou,
ca şi cum te aştepta de-o viaţă,
ca şi cum mă strângea de suflet.
Nu ţi-ai mai întors niciodată privirea,
niciodată.
Poezie:
Comentarii
eu as renunta la prima strofa
aquamarine -
eu as renunta la prima strofa (: pentru ca e prea cerebrala pentru ce urmeaza.
in rest mi-a placut, doar ca , versul
"ochii cu albastru spart şi roşu ud," l-as scoate nu mi se pare poetic/ estetic. si o mica nemultumire la tendinta de a folosi deseori multe adverbe, de a explica cum faci ceva, de
ex. "calcai grabit si subtire". mie mi se pare pretios, acest subtire, plus ca imediat apare si varianta de a calca gros, in mint, care suna oribil. astea sunt
micile mele obiectii.
ultima strofa e plina de emotie, ultimul vers, dramatic, asa cum imi place mie:) ( multi de si , dar e clara abordarea,).
in final, da, o despartire faina, daca exista asa ceva. my pen.
erori.
aquamarine -
erori.
primul emoticon este :( -adica parere de rau
mint = minte.
- er -
a.a.a. -
Daniela, prin părerea ta de a renunţa la prima strofă, ai surprins accidental miza ei: pierderea raţiunii. În prima strofă încă există raţiune, apoi toate lanţurile fiinţei se rup. De aceea, din perspectiva autorului, ea trebuie să rămână. Nu e vorba despre folosirea multor adverbe, e vorba despre tehnica construirii secvenţelor lirice în funcţie de instrumentele disponibile şi de contextul abordat. Fiecare autor are una, o tehnică, aceasta e a mea.
Cu mulţumiri...
dacă nu corectezi textul o să
aalizeei -
dacă nu corectezi textul o să îl trec iar în şantier şi tot aşa. nu ştiu cine l-a scos din şantier tot necorectat tu sau alt editor dar aş vrea ca regulile să fie egale pentru toţi. plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi...
- /// -
a.a.a. -
Puteai să-mi atragi atenţia punctual, pur şi simplu, nu era cazul să-ţi umfli muşchii pentru două litere omise şi un semn diacritic.
Nu fi pătimaş! În rest, ceai de sunătoare!
- mila domniei sale -
a.a.a. -
"plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi..." - de aici şi, mai ales, din punctele de suspensie înţeleg că textul acesta (poate şi altul, şi altul, şi altul...) stă în prima pagină doar din mila lui Vlad Turburea, doar pentru că nu-şi dă el drumu' la ale sale criterii estetico-ninja şi degrabă "decapitatoare".
Încă nu-mi dau seama cum ar trebui să mă simt - recunoscător, umil, jenat, în stare de vomă, mort de râs...
starea de vomă
bobadil -
Adrian, din comentariul tău pe final eu îți recomand starea de vomă... nu mort de râs!
Poemul tău e premiat și pe celălalt site, am observat acum prin nu-știu-și-nici-nu-mă-interesează-ce-mecanisme-funcționează-acolo, însă asta nu înseamnă, în opinia mea, că tu trebuie să fii mulțumit cu acest produs, părerea mea.
Poemul tă nu doar că scârțâie din toate încheieturile, ci vine peste cititor amenințător ca un car de luptă scos din uz de o sută de ani și care se rostogolește la vale cu singurul argument al kilogramelor poate tonelor sale de material.
Acum un an și ceva am mai purtat o discuție (oarecum unidirecțională, pentru că tu nu binevoiești să îmi răspunzi considerând că îmi ești superior) în care ți-am arătat câteva locuri comune pe care le tot frecventezi în poeme, ca pe o budă ecologică din parc atunci când nu mai poți să te ții cât să ajungi acasă.
În poemul ăsta ai vreo trei locuri dintr-astea
Oricâtă apreciere ai primit și poate vei mai primi pe acest text, eu îl consider mediocru și extrem de previzbil.
Asta față de ceea eu aștept de la tine, desigur.