treaba ta...eu cred că se potriveşte perfect. Scoica închisă sugerează multe. Mulţam pentru vizionare. E ca valva unei scoici pe care o pipăi şi îţi aminteşte ochii mari ai păpuşii, toată copilăria în reflux este închisă în amintiri, ochii se închid...un haiku nu în judeci decât ca întreg, nu critici un oarecare cuvânt.

Nu era necesar să mizezi atât de mult pe acel typo al meu: "în" în loc de "îl". Am senzaţia poate greşită că îmi răspunzi ca şi cum eu aş fi recalcitrantă sau iritabilă când am fost întreaga viaţă un om de omenie cum se zicea odată. Nu port niciodată mască. Nu aştept necesar să mi se răspundă cu aceeaşi delicateţe sau simpatie, oamenii sunt diferiţi. Deşi nu este un site de socializare, trebuie să strig cu sufletul curat că cerşesc peste tot de ani de zile şi nu am ce mânca. Dacă poţi înţelege ce însemană să stai fără niciun leu, fără nicio fărâmă de pâine. Nu e nimic greşit în atitudinea mea, pur şi simplu nu vreau să mă sinucid şi am doar 42 de ani. Repet, cum am mai scris în zadar pe alte siteuri, disperarea m-a adus în halul acesta. Ştiu că sunt o poetă execrabilă, sunt conştientă că nimeni nu m-a publicat, dar sunt un om bun şi inteligent cât de cât....toţi m-au refuzat, poate puteţi să îmi trimiteţi 5-10 lei în plic...am mai rugat de atâtea ori, nu am dreptul să muncesc cu un diagnostic psihiatric abuziv, fără nicio greşeală de la 21 de ani. Nu am dreptul nici la pensie, fiindcă nu am muncit. Sunt izolată de 7 ani de crapă pereţii de singurătate şi nu mai pot....Doamne! Nu am greşit absolut nimic toată viaţa, acesta e adevărul. Tu ştii ce înseamnă stresul să mori de foame, exact aşa cum îmi spunea o profesoară din liceu că se va întâmpla cu mine? Fiindcă nu eram "înfiptă" ca alte fete.