În drumul spre casă trec oamenii mei,
Ţevile de eşapament încep
Să ne umple plămânii
Cu metale grele.

(mama îi spune tatei. Dacă ninge acum
cred că aşa o Aşa o să ningă)

Până la sfârşit.

Şi drumurile se rup
Se desfac în mii de bucăţi
(din pământ cresc schelele
unei case spre soare)

Mama îi spune tatei, am să-l învăţ pe copilul acesta
Să iubească
Aici între dalele de piatră
ale Spitalului
unde vom creşte cu toţii
până când zăpada
va acoperi tot drumul spre casă

Pe el trec toţi oamenii mei
Şi ţevile lor de eşapament ne umplu plămânii

(din pământ cresc schelele caselor lor
înspre soare)