Anna, trecând despre faptul că demonii sunt, nu-i așa, îngeri căzuți, sinceră să fiu, am dubii cu privire la ceea ce poate însemna, în concepția ta, desigur, "realitate reală". Cred că ai trecut ușor pe lângă poezia mea, poate a fost de vină și amalgamul din prima parte, remarcat și de către Vladimir, nu știu. Umbrele nu erau de la aripi, am reformulat... deși mie îmi place să induc cititorul în eroare. Ce mă bucură din cale-afară însă este că ai simțit tenta ludică a acestui text. Asta da... cred că era nevoie de o atingere feminină să simtă asta. No offence celorlați cititori care nu se încadrează aici. Zâmbet. Vlad, mulțumesc pentru privirea atentă, din câte vezi, am urmat câteva dintre sfaturile tale. Mai am eu de lucrat într-o parte, unde știu că mai trebuie ceva, sper să și reușesc să fac asta. Altfel, chestia cu curajul... știi și tu cât de aproape de nebunie este. Mai țin încă ușa aceea întredeschisă încă, promit să îmi schimb motto-ul dacă intervine vreo modificare. Vă mai aștept, fiecare cu îngerii voștri.

Din comentariul tău atent și elaborat am reușit să rețin ceva de genul: poezia mea este complet lipsită de poezie, dar mustește de intelect. Dă pe din afară, ba chiar tinde să producă greață. Eh, asta e, Bobadil, I can live with that. Și atâta vreme cât nu vă omoară nici pe voi, ce să-ți spun? Să-ți promit că voi încerca să nu mai scriu poezie până când nu voi avea liber de la tine că este suficientă "poezie" în ce scriu? OK. Deal. Aaa... just kidding. Nu conta pe chestia asta. Cât despre chestia aia din titlu, mă dezamăgești. Dacă mă gândesc mai bine, de fapt, nu, nu mă dezamăgești, așa că mai bine îți explic. Copyright pe îngeri are doar Dumnezeu. Marcă înregistrată însă... sunt câte unii care cred că ar putea avea așa ceva. Mai precis, cineva căruia îi este dedicat această poe... na, că era să cad iar în păcat. Acest text. Desigur, explicațiile pot merge mai departe, dar am încredere că pe undeva cititorii mei sunt cel puțin la fel de deștepți ca... ai lor. Și cu această explicație sper că i-am răspuns și Profetului, de la care mă așteptam să știe că autoarea aici prezentă și de față când face ceva de sanchi, o să și scrie "chestia asta e de sanchi". Ce-i drept, ceva credit mi-a dat, drept pentru care mulțumesc. Cu prietenie și plecăciuni, îmi iau îngerii și plec. Plec, plec... "că tăcerea e de aur".

Să nu-mi uit vorba, Bobadil. Țin foarte mult să nu se facă nici un fel de confuzie între dreptul de autor și marca înregistrată, nu numai ca noțiuni juridice, ci mai ales ca intenție poetică. Na, cine credea că nu se poate face poezie din noțiunile de drept? :) Deși înrudite, ambele făcând parte din același domeniu al proprietății intelectuale, ele nu sunt câtuși de puțin același lucru. Am dat deja un exemplu, mai dau unul chiar din domeniul tău, așa, în joacă. Nimeni nu deține dreptul de autor pentru "ferestre", pentru că este o noțiune, dar de Windows ® știm cu toții. Diferența este aceea a domeniului protejat, primul, acela al unei lucrari expresive, originale, artistice sau tehnice, pe cand al doilea se refera cu precadere la modalitatea de expresie, de identificare a unui producator, ceea ce îl definește si delimitează pe acesta de ceilalți, fara a avea pretentia de paternitate asupra notiunii in sine (dacă nu ne referim la brevete sau know how, ca intrăm in alte giumbușlucuri). Așadar, este o mare diferență între Îngeri ® și Îngeri ©. Ultimul este chiar lipsit de sens din punct de vedere juridic... și poetic, un pic tras de păr, în sensul că s-ar potrivi mai bine un brevet de invenție decât un copyright. Sper să nu te fi plictisit, sunt amănunte juridice, na, dar sublinierea se impunea... ca să vezi că nu-i de sanchi marca înregistrată acolo.