Virgil -
...
ca o iarbă
supraviețuind
sufocantă în mine
durerea în coridoare tot mai strîmte
înghesuite
mă cheamă
baloturi din pînzele prăfuite ale zilelor
răvășite încearcă să mă îmbrace
într-un rost ascuns
trebuie să calc peste umbre
și armistiții
cu singurul meu nume
ferindu-mă să le trezesc
stăpînii
somnul este
un fel de moarte
amînată pentru ei
cînd vremuri paralizate
adulmecă viitorul
profanîndu-mă
Poezie:
Comentarii
francisc -
nu cred ca trebuie sa fiti pesimist. e un concept ..trist (!) si care merita depasit. in privinta textului va sugerez o revedere a finalului si a versului "somnul este un fel de moarte"; se poate si invers... :) al dvs, francisc
Virgil -
adevărul este că textul mai trebuie lucrat
Virgil -
am să scot ultimul rînd
Sapphire -
Și dacă ai încerca să renunți de tot la "mă cheamă" și "încearcă să ma îmbrace" să-l înlocuiești cu ceva de genul "mă-mbracă"? Știu că, la prima vedere, modifică sensurile, dar poate că merită și cititorul un pic mai mult credit. Plăcut mult atmosfera.
Sapphire -
Am uitat: ce-i cu ultimul vers?!
Virgil -
am introdus (oarecum experimental - că tot e ub fel de atelier literar) tag-ul pentru "strikethrough". așadar ultimul vers este tăiat, anulat de mine, dar "rămîne" acolo pentru a se vedea unde am făcut modificarea
alma -
Apreciez ideea introducerii tagului pentru "strikethrough", cred că este bine a lăsa și forma inițială a textului, pentru comparație. Cred că poți lăsa întreg poemul așa, cu ultimul vers ca și cum ar fi "tăiat", ca formă finală a textului. Cum ți se pare ideea?
Virgil -
da, interesantă ideea. un fel de negație a negației