ascult smokie / cineva îmi spune viaţa asta are ceva fisuri, eu merg mai departe
fără nici o altă metaforă fără nici o altă unealtă de schimbat cerul / toamna
sau ce mai e de schimbat în lume şi cred că:
nu mi-am pierdut niciodată o parte a corpului, în lumea solidificată de care vorbesc
cărţile mele / incantaţia sângelui / cărţi pe care azi nu le mai citeşte nimeni
- pisicile mele doar fac pişu pe ele -
niciunul dintre oamenii cu care aş mai putea schimba o vorbă, i-aş întreba dacă
au văzut şi ei câte o pasăre trecând cu aripile prin pieliţa aerului sau
vreo zi neapărat transparentă prin care să poţi băga mâna după o altă viaţă
dar nu, oamenii mei sunt / unu / bărbatul cu chipul de-aramă /
bună dimineaţa domnule şi atunci lumea se dizolvă
exact ca în cartea aceea cu doisprezece apostoli
un făt-frumos & o jeanne d’arc, unicul personaj feminin care îmi iese perfect
la interpretare
/ altul / bărbatul cu masca de-argint / tu ai iubit vreodată atat de mult încât
să te duci naibii până la capătul pământului, iar eu râd, râd rămâne şi aici vers,
apoi toate aceste cuvinte se împart discontinuu între paşii lui
prin biserică, duminica dimineaţa, o aripă înscrisă în cerc
şi un înger prim
/ alţii / oamenii mei de aur / cosiţe de aur / ei trec prin mine / oamenii mei prin mine,
pe ora inimii, o chakra a timpului roşietic de toamnă,
ora aceea în plus, dragostea în plus, într-un spaţiu continuu şi
mai mult ca absent
/ dragostea în minus / un plasture pe sângeria viaţă / lighioana mea de safir din trupa sfintei vineri
şi ţâncii lăsaţi într-un salon de spital fără nicio poveste
ar trebui ca pentru fiecare copil să inventezi o poveste, iar acest rând îmi aminteşte de
slumdog millionaire filmat în românia / românia şi toate oscarurile ei şi îmi spun
dincolo de dragoste şi moarte, dincolo de plecări şi de toate aceste păsări pustii şi albe,
îmi spun / dacă mi-aş pierde vreodată un deget voi putea oricând
să-mi pun altul fals, cu pene false, un deget fals cu care
să vă arăt adevărul
Comentarii
Insingurarea - a fi prezent în lume, fãrã a fi din lume
Younger Sister -
Nebãnuit și ciudat, destinul însingurãrii, de fapt, o chemare.
Însingurarea, un fapt absolut original, cel mai personal și cel mai al nostru; a le vorbi însă despre însingurare celor ce sunt vânați de de slãbiciuni de tot felul, de mizerii, de toate ispitele, de toți idolii, de toate vrãjile și miturile lumii, în plin vârtejul unei vieti întoarsã toatã spre pãmânt, agitatã de toate duhurile si sfâșiatã de nebãnuite încurcãturi, patimi și avânturi de tot felul, într-o lume în care totul pare sistematic organizat ca sã-i goneascã pe oameni afarã din ei înșiși și împotriva lor, a vorbi de însingurare în aceste condiții pare, la prima vedere, cã vrei sã faci rãzboi cu imposibilitatea.
Pe toate fronturile vietii însă, este nevoie de oameni cu rezerve de însingurare, de oameni cu rezerve de dragoste, oameni, care nu numai la școala lumii, ci și la școala iubirii, a înțelegerii, a milei, au învãtat sã slujeascã valorile vietii.
Meșteșugul înstrãinãrii, iatã pocalul înțelegerii din care cel care bea se satură, când lumea își revarsă preamultul, mai însetată ca oricând.
Dar ceea ce pare azi cu neputințã, va asigura viitorul; spune-ne povești, dragă Alma, poveștile primenesc sufletele, dezvoltă acel tip de inteligență, fără de care suntem absolut sterili, singuri și proști!
Naan Lea, şi ghilimele?
alma -
Zilele trecute am găsit, absolut întâmplător, pe un blog al cuiva necunoscut, copiat un întreg text scris de mine şi publicat pe blogul meu personal, prin 2007. Fără ghilimele, fără să specifice de unde e şi al cui. La urma urmei, m-am bucurat că i-a plăcut şi a vrut să şi-l păstreze pentru ea însăşi - că era blogul unei fete - şi că l-a împărţit cu prietenii ei.
Aşa şi tu. Întâmplător, ştiam ale cui sunt: Părintele Benedict Ghius într-un interviu. Dar măcar puteai să precizezi ale cui sunt ideile din comentariu, pentru ceilalţi.
Mulţumesc de gând şi de ideea de a scrie poveşti. Proza trebuie lucrată. Pentru a scrie proză, ai nevoie de 10% talent şi 90% muncă. Timpul, pentru mine, acum, e prea preţios, poate la pensie :)).
ingerul prim si melancolia
francisc -
personal, nu mi place sa folosesc in poeme nume de cantareti, filme, carti etc. imi par conjuncturale si, desi te raporteaza la un prezent imediat, estompeaza din mesaj si universalitatea acestuia. pentru ca eu asa cred, ca discursul poetic te intoarce in bratele a ceea ce numim uman si credibil in noi.
mi-a placut insa referinta la ioana d arc si ce fac pisicile, apoi dragostea in plus, dragostea in minus; dincolo de plecari si de toate, aceste pasari pustii si albe - foarte fain asta. finalul de asemeni. si remarc finalul tocmai pentru ca textul, dincolo de particularitatile autorului, - textul bun ( ca am fost vanat si de textele cele rele) - detine inca aceasta misiune de a arata adevarul, nu musai un adevar, ci ca intentie, ca legitimare a actului de a scrie si de a trai. iar pentru asta ma inclin, oricand si oriunde.
Sunt și idei care aparțin
Younger Sister -
Sunt și idei care aparțin părintelui Benedict Ghius, dar nu numai, sunt meditații, texte, pe care le-am citit și mi-au rămas în minte, pe care și domnia sa le-a avut în vedere când și-a elaborat lucrarea, inclusiv texte biblice pe care adeseori ni le însușim, chiar și în limbajul cotidian, fără a pune întotdeauna ghilimelele de rigoare, poate și din considerentul că originea acestora este arhicunoscută; nu am făcut trimiterile respective și din lipsă de timp, dar nici nu am considerat comentariul ca o lucrare, a mea, doar doream să comunic cu tine și cu cei care trăiesc acest sentiment, despre ideea de însingurare.
Mi-a placut sinceritatea
aquamarine -
Mi-a placut sinceritatea acestui text, care se ghiceste practic, E o fila de jurnal frumoasa. e un text care cred, trece dincolo de gusturi, Este frumos asa cum este el. Partea finala e deosebita, puternica. Un singur lucru ma " zgarie" un pic, la recitire, sunt tiparele din capul meu, expresia "sangeria viata", prea bacovian pentru gustul meu si "pielita aerului", parca ar merge un cuvant mai tare, mai modern, scutul aerului, etc. Dar asta nu conteaza prea mult. O penita.
- bun -
a.a.a. -
Singurul lucru care mă deranjează sunt "/". Nu le văd rostul.
E un text matur, care are ce spune şi ştie cum s-o facă.
Dorin,
alma -
Mă bucur că ţi-a plăcut, totuşi, câte ceva :). Ştii că părerea ta contează foarte mult pentru mine! Îţi mulţumesc!
Daniela,
alma -
Poate că ar trebui să schimb expresiile respective. Ulterior, le-au mai folosit şi alţii, pe alte site-uri, în textele lor :)
Mulţumesc mult pentru apreciere!
Adrian,
alma -
Ai dreptate, am să renunţ la slash-uri. Mulţumesc pentru gândul pozitiv!
Text de remarcat.
Sixtus -
n text ca o frescă găsită din întâmplare, neştiută de nimeni, interpretată azi cu tot ce ştim, nu ştim, mai ales ce-am uitat, încercând să ne-aducem aminte şi nu putem, iar asta ne doare. Ne doare precum „cărţile mele incantaţia sângelui cărţi…” – îmi permit să schimb - «azi necitite de nimeni» …Ar fi mult mai mult de spus despre plurivocitatea conotativităţii trezite de lectură. Chiar că slah-urile n-au nici un rost: taie „curgerea” şi ritmul. Ar mai fi şi altele care împiedică zisa curgere şi ritmul scriiturii.
aha!
kalipeto -
sa tot citesti asa ceva intr-o dimineata cetoasa! scris fain de-a binelea. nu ma apuc de comentat toate alea, alea, dar per-totalu' a avut un efect de-mi tot vine sa iau textu si sa-l mut pe blog cu sau fara ghilimele! asa, de ciuda ca nu l-am scris eu, vorba unuia! zile bune, Alma si numa' de bine! si hai mai repede cu pensia aia ca sa ai timp de scris:)
Un text care îmi lipsea. Și
Maria - Doina -
Un text care îmi lipsea. Și omul tău de argint, și cei de aur... și copiii din spitale fără o poveste, și paradoxul din final, și "îngerul prim", și ,,râd e vers" :). Mulțumesc, Alina! Titlul esențializează totul!
( "atât de mult", "unul/bărbatul..." )
cu mulţumiri pentru: Gorun, Silviu, Mariana
alma -
Gorun, mulţumesc pentru peniţă şi sfaturile legate de construcţia textului, voi ţine cont de ele!
Silviu, mulţumesc pentru ideea de a posta textul pe blog, sunt onorată! Sper să am timp să mai scriu!
Mariana, mulţumesc pentru gândurile bune, cu drag!
atâtea
Ottilia Ardeleanu -
trimiteri face acest poem, către atâtea nume mă întoarce, este plin de poezie. poezie în poezie. am citit cu plăcere.