În lumea de dincolo se ţine sfat. Adunare în plen cu mic şi mare, atât cei vechi care încă se mai ţin într-o rădăcină uscată cât şi cei noi care încă rătăcesc în cerurile de dedesubt şi bat din poartă în poartă.
Nou-veniţii sunt sortaţi mai întâi după culoarea ochilor şi, dacă ea este aceeaşi, sunt căutate cele mai subtile nuanţe: negru mahon, negru ca mura, castană coaptă, castană crudă, verde ca muşchiul de pădure, verde ca şopârla, etc. Toţi au ochii larg deschişi.
Marţi, 7 iunie, de la ora 19.00, ArCuB – Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei Municipiului Bucureşti vă invită la o nouă reprezentaţie a piesei Două poveşti de amor - un spectacol coupé format din două piese scurte, scrise de A. P. Cehov: Ursul şi Cerere în căsătorie.
Protagoniştii acestei comedii sunt: Cerasela Iosifescu, Silviu Biriş şi Ion Arcudeanu. Scenografia îi aparţine lui Bogdan Spătaru. Regia este semnată de Mircea Cornişteanu.
NEBUNII
piesă de teatru
ION, bătrân la circa 65 de ani, slab, îmbrăcat sărăcăcios dar curat, cu pantaloni de camgarn cachi, primiţi de la un militar pensionar, o scurtă de piele, ponosită şi o şapcă cu cozoroc lung, pe care este vizibilă inscripţia FBI.
ORTANSA, soţia lui Ion, grasă, cu un aer suferind, cu părul alb, ivindu-se pe sub un batic alunecat spre ceafă. Peste rochia de diftină poartă un şorţ înflorat.
VECINUL 1, pensionar, cu chelie şi cu un pic de burtă. Poartă bască şi cămaşă cadrilată.
VECINUL 2, pensionar, slab şi înalt, cu părul tuns periuţă, cu ochelari cu dioptrii mari.
VECINA, bătrână, înălţime medie, uşor adusă de spate, păr vopsit în culoare aproape roşie. Vorbeşte defectuos, sâsâit, din cauza plăcii dentare care îi joacă în gură.
Bărbatul: Bună ziua! Mă scuzați că vă întrerup, dar am văzut că aveți în vitrină chec în două culori.
Vânzătoarea: Da, ne pare rău, dar e vechi. Mă tem că nu vi-l putem da.
B: Știți, n-am mai văzut chec din ăsta de când eram copil. Mama făcea un chec extraordinar. Păi, și nu mai aveți alt chec?
V: Nu, ne pare rău.
B: Dar domnișoară, este o pierdere, vă spun!
V: Domnule, eu nu am ce să fac. S-au tăiat și la noi fondurile. Am păstrat în vitrină marfa veche, că ne-a fost milă să o aruncăm.
B: Păi, de clienții ca mine nu vă e milă, domnișoară?
V: Domnule, nu cred că trebuie să vă explic dumneavoastră ce facem noi cu marfa. Dacă vreți să cumpărați bine, dacă nu, la fel!
Comentarii aleatorii