scenetă

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

Medicină (legală)

În lumea de dincolo se ţine sfat. Adunare în plen cu mic şi mare, atât cei vechi care încă se mai ţin într-o rădăcină uscată cât şi cei noi care încă rătăcesc în cerurile de dedesubt şi bat din poartă în poartă.

Nou-veniţii sunt sortaţi mai întâi după culoarea ochilor şi, dacă ea este aceeaşi, sunt căutate cele mai subtile nuanţe: negru mahon, negru ca mura, castană coaptă, castană crudă, verde ca muşchiul de pădure, verde ca şopârla, etc. Toţi au ochii larg deschişi.

Teatru: 
imaginea utilizatorului Sixtus

Evadarea nereuşită

Piesă într-un act

Motto: „ Laws of nature are human inventions, like ghosts. Laws of logic, of mathematics are also human inventions, like ghosts. The whole blessed things are human inventions, including the idea that isn’t a human invention. The world has no existence whatsoever outside the human imagination. It’s all a ghost, and in Antiquity was so recognized as ghost, the whole blessed world we live in”
Robert M. Pirsing – Zen and the Art of Motorcycle Maintenance

Personaje:
Tânărul
Bătrânul
Copilul

O stradă puţin frecventată.

Bătrânul merge moderat, calm, egal.

Teatru: 
imaginea utilizatorului Madalina Cauneac

Lungi să fie!

Personaje:
Bărbatul și vânzătoarea

Bărbatul: Bună ziua! Mă scuzați că vă întrerup, dar am văzut că aveți în vitrină chec în două culori.
Vânzătoarea: Da, ne pare rău, dar e vechi. Mă tem că nu vi-l putem da.
B: Știți, n-am mai văzut chec din ăsta de când eram copil. Mama făcea un chec extraordinar. Păi, și nu mai aveți alt chec?
V: Nu, ne pare rău.
B: Dar domnișoară, este o pierdere, vă spun!
V: Domnule, eu nu am ce să fac. S-au tăiat și la noi fondurile. Am păstrat în vitrină marfa veche, că ne-a fost milă să o aruncăm.
B: Păi, de clienții ca mine nu vă e milă, domnișoară?
V: Domnule, nu cred că trebuie să vă explic dumneavoastră ce facem noi cu marfa. Dacă vreți să cumpărați bine, dacă nu, la fel!

Teatru: 
imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

Porţia de filozofie

Bleojditu şi Cotigă au o discuţie filozofică.

Bleojditu: Cumetre Cotigă, ştiu că tu eşti mai dăştept, da’ mi-e ruşine să te-ntreb...
Cotigă: Zi mă, nicio întrebare n-are moarte cât îi lumea şi pământul, una mai mult sau mai puţin nu-i bai.
B: Păi văz că ai muiere şi copchil de mere la şcoală şi te-ai apucat să îngraşi un porculean pentru Crăciun...da ştiu că ai cetit mult, poate mă dumireşti şi pe mine ce îi fericirea...no, că mi-e ruşine să întreb prostii de-astea...

Teatru: 

Pagini

Subscribe to scenetă