george -
se-nalță printre fumuri de țigară
un cîntec trist îngînat la saxofon
și tu privești pierdută într-o gară
cum trenurile se înșiră la peron
ai vrea să pleci departe fără știre
să uiți aici săracu-ți geamantan
să iei cu tine doar o amintire
în căutare să îți fie talisman
trenul să gonească fără oprire
lăsînd în urmă gară după gară...
un saxofon mai cîntă-a despărțire
pe un peron acoperit de seară
Poezie:
Comentarii
text slab
hialin -
Text aritmic... propun o rescriere in vers alb. Nu este suficient ca un text sa rimeze si atat, ritmul da muzicalitatea si curgerea fireasca. Aici chiar nu e cazul. Continutul e invechit, uzitat. Textul pica intr-un patetism (non)poetic "nociv", aproape plans, "cantec trist", "saracu geamantan", "despartire", "amintire"... Ma gandesc ca ai nevoie de o oarece orientare la modul ca fie simplifici textul total si alegi o forma de expresie "direct spre cititor", dar renunti la sintagmele siropoase, la metafore si "floricele" fie abstractizezi ideile, metaforizezi textul, ascunzi sensurile etc. Textul acesta e bonom, nu reuseste sa transmita nimic. Parerea mea, evident... ialin
dle fanache
george -
mulțumesc pentru părere, sinceritate și critica competentă numai de bine, george ioniță
linie subțire
a.a.a. -
E foarte subțire linia asta dintre nostalgie, melancolie și patetism. Poate (și) din cauza asta textul abscons face carieră în zilele noastre. Ca și tehnică exterioară, poezia e foarte slabă. În interior, cu unele schimbări, ar putea respira.