Alma, de ce nu? n-are viza? ba da, ca altfel n-ar fi fost sa fie, nema inspiratia, vorba aia, iar refrenul e parafraza din alta parte, dar daca iti suna in felul asta, e bun si-asa, rau, poate Agarbiceanu (“Fefeleaga” ?) desi eu cred ca e mai aproape, ca stare poetica si prozodie de Gala Galaction (“La vulturi”?), ce zici? nu e greu pentru ca nu e un “lucru”, e o fiinta, Blanca, ea se scrie singura, cateodata, atunci cand plang ochii nostri poduri de curcubeu ca niste vrabii sugrumate de fulger, cel putin strofa asta n-am scris-o fortat: “Amarnic rataceau albine prin fruntea-i calda cu polen si mai pe spate, unde bine sta fir sucit ca un goblen.” Actaeoane, text slab, asa e, silabele pe vers (ritmul) oscileaza intre 9 si 8, departe de metrul antic sau al tau croitoresc, rima e imbratisata si le mai strange si ea de grumaz, raspunsul meu vine in sprijinul comentariului tau, care vine si dumnealui (dansul) in sprijinul celor spuse in el insusi, referitor la comentarii, hai sa ne mai uroborus un pic, nem, “poetule”? si macar o strofa de-ai fi analizat, marite: “Veneau gandaci, care de care, sa-si ia in aripi stol de-avant din ochii ei deschisi la soare, ca macii zburatori prin cant.” dar Blanca te iarta, asa esti tu, mereu pe faza mai mult nu l la final se poate canta o alta strofa (chiar si pe nas, “ca la biserica din deal”), sugestiva (nu uitati refrenul din motto): “Si cum dormea pe-o parte-ntinsa, starnind rau poftele pe drum i-am pus acoperis, eu, insa de-alai nu am scapat nicicum.” :) Multam, dragilor

"mai”(asa, ca din caruta cu Blanca, ca doar ne “musca”, democratic, rural, acelasi fan) actaeoane, daca ai fi citit cu atentie primul meu raspuns ai fi avut motiv de si mai mare inveselire, fara (de)testari inutile, intrucat strofele pe care ti le-am dedicat lecturarii nu au fost scrise deloc intamplator, asa cum, de fapt, nimic din textul respectiv nu e :) – ce ai de urat caprei ii poti ura singurel, ce naiba, n-ai fost in stare sa ajungi cu lectura pana la final? n-ai observat ca am vandut-o – tocmai tu sa nu iti dai seama? rusinos… “tai`nic`ule” :) daca tot e vorba sa ne destainuim, ia asculta aici: inainte de postarea textului eu am pus doua pariuri, nu unul, ambele castigate, ulterior, imediat, dupa primele comentarii, care castig tin sa-l transfer in ceea ce spuneai ca iti place (laptele de… capra sau de… bivolita) si sa ti-l trimit, intru intregirea veseliei, eliminarea regretului de miza mica si venirea vremii prinsului si la domnia ta :) parantezele sunt explicative, cat pentru puterea ta de intelegere, daca as fi incercat sa ascund ceva, sa par mai subtil decat imi e natura, as fi utilizat in exces renumitele si ominprezentele tale “trei puncte si-atat” :) Bianca, ai observat bine, chiar si omitand sa adaugi ca Virgil a cuprins in Regulament, ulterior, precizarile necesare si a anuntat acest fapt, inclusiv sub fostul meu sonet “Fabrica de ingeri”, ieri, dupa care am retras textul, chiar daca acesta fusese postat inainte de aparitia precizarilor. Imi pare bine ca am reusit astfel sa iti produc, si tie, unele “imbucurari” de primavara, mult mai importante decat prezenta clandestina si infamanta a acelor versuri pe aici. Despre aspectele atacului la persoana am mai discutat pe site, cred ca inainte de sosirea ta, am postat intr-un comentariu chiar si anumite reguli de dialog literar, neluate in seama, dimpotriva, dupa cum se observa mai sus. Nu cred ca le-ai citit. E bine ca lecturezi atenta “Regulamentul” si vrei musai sa imi impartasesti anumite puncte din el, periodic. Dar eu cred ca totul e la nivel de interpretare subiectiva, din moment ce nu ai de dat nici un exemplu. Si ca mult mai instructiv ar fi fost sa revezi subpunctele referitoare la pertinenta comentariilor (20.1, 20.2). Poate vei reusi sa procedezi, candva, aidoma, cu dreapta masura, intru deschiderea la fel a mintilor tuturor comentatorilor, mai novici sau nu. Ceea ce e ramane, pe langa alinierea ca de planete, e acel fapt, usor de observat, ca atacurile la persoana sunt generate majoritar de mama lor, spiritul de gasca, cu "spatele acoperit", mult mai maligne decat orice ironie sau pamflet clamate si reclamate drept “jigniri”. Spui ca ai incredere. Eu cred ca increderea e buna, dar nu in exces, totul e sa nu se transforme in aroganta mimetica sau fariseism fanatic, neargumentat. Revenind, “textul in cauza”, “Blanca”, e un produs parodic, Bianca, iar produsele parodice nu se rezuma la fabule (“literatura de cartier” nu intra in discutie aici decat infamant, oarecum gen “vand fan”, fara sens), "fabula" isi sprijina burlescul in personificari declarate, in “Blanca” e parodiat ruralul idilic, in trepte senzoriale de falsa identificare, in ghem ludic de atractie si adancire a confuziei, a farsei, in paradoxul si ambivalenta metaforelor, as continua “decriptarea”…dar “Blanca” nu e o capodopera a genului, textul a fost generat de un pariu, dupa cum spuneam anterior, fiind scris in cateva minute si consider, colegial vorbind, dezamagitor ca, in prezenta atator comentarii, singura analiza a versurilor sa o incerc tot eu, autorul Cat despre “ingerii reciclabili”, conditionalul tau ramane, desigur, acelasi optativ, un simplu gest, de admirat si el

P.S. “…unii atata stie atata scrie…”, ai dreptate, actaeoane, asta esti, de fapt, comentariul tau e elocvent, dincolo de orice bruma sau spoiala (o)culta :), te descrie perfect – respectul meu fata de doamne e deplin, conform celor de mai sus, nu simulat si atins de unele boli, de exemplu… diabet :), ca la tine – un exemplu de grobianism fata de o doamna ar fi si expresia “Sapphire nu mai strica orzul…” e de birjar cu crava(t?s?)a rosie in loc de limba… – mecanicul de locomotiva nu cred are drum la manastirea Secu, stimabile, desi in fragmentul “ma va duce departe de Iasi si unele dintre progeniturile lui dizgratioase.” ai iarasi dreptate, pe langa mult umor, chiar daca involuntar, conform renumelui tau f.f. …:) actaeon, stimabile, multumesc inca o data interesului dumitale fantastic, as spune chiar obsedant, pentru textele mele, chiar si in conditiile de absenta totala a reciprocitatii