Între noi
respirația unei femei arteziene
din care țâșnesc umbre
inadaptabile trucajului,
cum aș putea descifra oare
succesiunea emoțiilor?
Anticipez un jet de candoare
proiectat cu viteza iubirii
și mă gândesc la îngerii
distilați
în miresme antistress,
mă gândesc la cerul
coborât până
atinge glezna fecioarelor,

trebuie să fie o eroare de nume
nu,nu sunt eu
cea conservată în aceast păcat;

eu încă simt
cum mă topesc a iertare,
carnea îmi cade senin
în singurătate
evitând preludii inutile
și dovedind un adevărat tropism
pentru respirația ta cosmică
deși tu mă privești
tot mai sideral
din aripa unei cruci virtuale,

între noi-
respirația unei femei arteziene
din care țâșnesc umbre.