Pe când un consens?
astăzi îmi stă moartea în gât
( sau viața, totuna )
strada își scrie foiletoanele singură
trecătorii au ochii albi, le-au rămas irișii
lângă telecomandă și mouse
înghit poeme, le beau fără metafore
poate mi-o trece într-un târziu greața asta cu iz de
trandafiri descompuși
Trebuie să fim romantici
Trebuie să fim cinici
Trebuie să fim ironici binevoitori nonșalanți
albi dezinvolți mimoze arpegii însă întotdeauna
sub scut
în formă de cactus ori sculptați în inimioare de
turtă dulce
unde mai găsim timp
să ne fim?
moartea fermentează precum strugurii
iar caii și câinii tot n-au ajuns
la o-nțelegere.
Poezie:
Comentarii
stefan doru dancus -
Am ales sa raspund la acest text, cel mai dur dintre toate. Eu spun asa: toti poetii de azi participa la o o cursa a metaforelor celor mai puternice. Asta e o utopie. Nu incercand sa spargi mintea omului ajungi la sufletul lui, ci mangaindu-l. Esti foarte puternica in expresii, ti-am citit tot si uneori ramaneam siderat. Totusi, asta mi se intampla doar mie si altor cativa. Cui te adresezi? De ce te-ai uitat la textele mele daca nu le crezi constructia? Fii frumoasa cum erai, lasa versul sa curga fara a interveni cu artificialul in el. Orice s-ar intampla. Mie mi s-au dat 5000 de euro doar pentru ca am fost sincer in cartea pe care am scris-o. Si tu ai putea. Sa ai pace, Dancus
Sancho Panza -
Dancus, ai o afirmatie nejustificata incomentariu. :) Nu cred in constructia poemelor tale? fals. O simt, mi-e de-ajuns. İn poezie intru de obicei orbeste si-mi las ratiunea undeva la poarta. Nu e vorba de artificial...poate de o virare brusca a trairilor. de durata sau nu - asta nu stiu, deocamdata...Curentele poetice si ambitiile de a parea cu orice pret originala ma lasa rece - nu-mi siluesc emotiile de dragul lor. Pace si tie. Adriana
Sancho Panza -
Uitasem sa-ti raspund la o intrebare. Cui ma adresez? Cand scriu, mie. Dupa ce textul iese in lume, nu ma mai intereseaza. Va gasi singur un destinatar - sau nu. Cred ca a scrie gandindu-te la felul in care vei fi perceput e o trista tradare...sper sa nu ajung acolo. :)
stefan doru dancus -
MIrcea Cartarescu persevereaza in aceasta "trista tradare", cum ii spui tu. Ma bucur ca nu-i urmezi drumul. De fapt, observ ca multi din tinerii poeti si scriitori de azi se rup firesc de "literatura consacrata", si mai ales admir eleganta cu care o fac: nu-i spurca pe cei din generatiile trecute ci ii citesc si apoi ii ignora, vazandu-si de drum. E o mare realizare in Romania de azi. Se naste un suflu literar puternic si asta in tacere, fara mizeria TV si de presa scrisa a "vedetelor" autohtone. Sa ai pace, Dancus