grădini lângă atlantic

imaginea utilizatorului yester

nu știu de ce am impresia
că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile


ca o piscină cu apa unduind până la genunchi
existența mea e doar decorativă pentru ideile despre Tine ,
astăzi doream lejer
să uit și să nu mai visez oceanul dintr-un pat de lemn
dar cum mi-aș putea ridica privirea cu umerii?
casa e tot albă,
perdeaua flutură fără catarg,
respir adânc aerul proaspăt ,
nu mă gândesc deloc la ancore verzi înecate în larg
pentru că îmi așez liniștea în tot ce pare aproapele meu,
seara ajung afară,
plaja e sălbăticită, e pustie, ea tremură spre mine dacă se înnorează
o coală scrisă pe care nu o voi rupe niciodată,
ridic fruntea încet,
deseori îmi pare furtuna o liniște mai neprefăcută
a felului în care cerul vorbește cu ce e sub cuvintele noastre duale

nu știu de unde am impresia
că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile

Comentarii

un poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm

într-adevar, excelent! o Poezie. Ceva cum nu am mai citit de mult. Citind-o aproape ca nu puteam sa ii gasesc defecte si ma surprindea la fiecare vers. Ma surprindea, si asta nu e lucru de șagă. Mai ales că eu mă plictisesc repede. Chiar aș fi curios să pot ști ce se petrecea în viața autorului cînd a scris asta. Aș da orice să stau întins, sa închid ochii și cineva să mi-o recite. Un text care se apropie de perfecțiune. Și de intrarea într-un volum.

Carmen, Virgil, mă bucură reacția voastră și vă mulțumesc.