cînd pianul bătrîn îşi visează sonata
în tabloul cu scoici noi intrăm pe ascuns,
un picior mai întîi, apoi celălalt,... gata,
poposind printre melci în nisip am pătruns.

goi ne-ntindem în templul de ape al mării
mirosind a pădure de alge şi iod
cînd pe buze simţim gustul rece al sării
și al cărnii albastre de langustă şi cod.

ne visăm ca doi regi ai oceanului verde
alergînd printre lumi de coral marmoreu
în adîncul din care lumina se pierde
ne-mbrăcăm cu abis ca-ntr-o piele de zeu.

rătăcim ore-ntregi prin corăbii pierdute
tulburînd somnul mut al atîtor corsari
ruginite comori ne îmbie tăcute
cu legende-ncrustate în şekeli şi dinari.

iar cînd pleopele mării se deschid roşietic
adormim pe nisipul risipit din tablou
iar pianul din vis ne cîntă sonata
și dispare apoi rătăcit în ecou...

10 februarie 2004