<img src="http://i15.photobucket.com/albums/a372/madim/timp.jpg" alt="Image hosted by Photobucket.com">

te vedeam fără obsesii în cincisprezece apusuri
și toată noaptea am căutat cuvintele
plecam din trup în trup la ore mici
preț de o atingere neîntâmplată încă

mi-am lipit umbrele de un bărbat. fără carne și oase
amețeam în întuneric ca într-o moarte ușoară
apărută pur și simplu întâmplător
sângeram la încheietura timpului
fără păcate goleam scrumiera zilei de azi

prin linia albă a inimii bunica-mi vorbește
apleacă-te, stai jos, să nu te vadă
e șireată doamna în negru. e bănuitoare
știe când nu ești. știe când iubești

pot să mă prefac și eu că nu știu nimic
că nu știu nimic despre dragoste
măștile unui sentiment sunt nemiloase
apar peste tot. în vis, în păcat, în casă

parcă nu mai aveam vocea mea.
Doamne, mi-e foame și tremur
și tot ce mi-aș dori acum e să țip
dar nu mă vede și nu mă aude nimeni
e o zi cu noroc. te întâlnesc la rugăciunea de noapte

apoi, orizontul devine tot mai strâmt
iar în partea de zi e dat cu tămâie
și parcă aș vrea să deschizi geamul, iubite
să ajungă până la mine mirosul. la 5 și 10
Biblia rămâne al treilea ochi pentru noi.