un poem frumos, metafora e la ea acasă, de citit şi de răscitit. Remarc:
"tata continua să cioplească aerul
deasupra umerilor noştri
ca pe nişte aripi pe care ai vrea să le porţi într-o zi". Super.
LIM.

stau și presupun că un autor cu destulă personalitate cum este Tincuța Horonceanu (deși încadrată și ea în lunga și destul de prolifica listă a epigonilor lui Gellu Naum listă care cuprinde autori foarte talentați și care hrănesc aerul și caii de sticlă cu chiar și mai multă inspirație decât această autoare) odată ce a postat acest poem la concurs și repet, mie cel puțin mi-a fost clar că acesta îi aparține deși ea nu l-a mai postat și în altă parte în perioada de jurizare așa cum a făcut câștigătorul concursului, mă gândesc deci care să fie motivul pentru care Tincuța postează acest poem la secțiunea poezie acum? Nu găsesc decât o singură explicație și anume pentru a culege câteva păreri de la noi, oare greșesc? Eu deci mă conformez, nu doar pentru că îmi place cum scrie Tincuța (deși nu foarte original, așa cum am mai spus) ci pentru că am fost un membru al juriului și m-am simțit așa, vizat, când am văzut textul postat.
Mie mi s-a părut și atunci și mi se pare și acum incipitul slab. Punerea în scenă este frivolă și nu m-a atras la lectură. Păpușile 'nefandosite' mi s-a părut o expresie de Iulius Mall ca să zic așa, apoi paharele alea de vișinată din care doar popa apuca să mai guste mi s-au părut și mai de caterincă. În continuare poemul vrea să devină mai dramatic făcând eforturi considerabile să mă convingă pe mine, cititorul prin metafore inamovibile cum ar fi furnicile 'cât poate să bea o furnică' este într-adevăr un cu totul alt ton, dar mie mi-a creat confuzie în tonul lecturii.
Finalul intr-adevăr arată întoarcerea la Naum acolo unde autoarea se simte bine însă talmeș-balmeșul din incipit și din schimbarea de ton mediană nu au reușit nici atunci și nu reușesc nici acum să mă convingă că acesta este un poem remarcabil.
Este o scriere frumoasă, mă bucur că îi place dihaniei, eu tot îl aștept pe acest șmecheraș al literaturii hoțulo-române să scrie ceva, am încredere că va reuși finalmente, când va mai renunța la trucul ăla vechi cu țigareta ascunsă între degete făcută dispărută doar pentru cei neatenți... și aștept la fel și de la tine Tincuța poeme tot mai inspirate.
Să ne citim cu bine.
Cu drag,
Andu