Întârzie de-o lună,
la întâlnire iarna
și îi pândesc zăpada
înghesuit în beci,
acolo unde-n umbră
bolborosește vinul
și Sfântu-mi dă dispensă
la chefuieli pe veci;

o mai astept o lună
până termin butoiul
și până când iubito
la altul o să pleci,
lăsându-mă drept pradă
copiilor zănateci
cu ochii de mătase
și picioruțe reci

și-apoi din resemnarea
întinderilor albe
- o țintă deturnată
în nefirescul meci
cu bulgări de zăpadă -
voi emigra spre lună
atras de vin și sânge
cu-n stol de lilieci;

voi fi în urma iernii
un Moș Crăciun destoinic
cu nasul de căpsună
și țurțurii în teci,
dar am s-o prind odată
și am s-o strâng în brațe
până-o să plângă viscol
la capăt de poteci.

4 decembrie 2007