chei de lectură 1 (“trebuie să exist” kirkegaard) a. precizări: nu aș înlocui nimic; în plus, e vorba despre pierdere, nu căutare, despre dezechilibru, nu atingerea idealului si insusirea lui sfat: nici unul b. comentariu : 1. stadiul estetic – de la “bărcile...până la ....sfânta elena” = lucrurile sunt niște bărci, destabilizează, solicită contrabalansul, adică “te chircești” îți limitezi orizontul, asta e realitatea spui, fără efuziuni, fără sentimentalisme, Elena nu e o opțiune definitivă, cid oar o insulă-femeie care te aștepta; refuzul metaforizării, bărcile nu sunt romantice, sunt ceea-ce-stă-împotrivă. Rezultatul: în căutarea unui sens, omul rămâne indecis – nu există sens 2. stadiul 2: stadiul etic – de la “desigur nimic…” pana la “litere mari” = lucrurile nu sunt lucruri, nu sunt bărci, te ridici, cauți o cale o Ithaca, o Mecca, Adevărul etc. și, iresponsabil, pentru cei care nu văd, constati : sunt dator, sunt semn, sunt om, limbajul e o inchisoare, exista ceva, mai exact poate exista, poate fi re-prezentat, ceilalti vor spune: adevarul nu e acesta, e in pestera, nu iesi afara, esti nebun, e ceata si atat! Dar, ceata nu e ceata decat pentru...magarusi! Drumul e acelasi in sus si in jos, acolo esti “acasa”, ceilalti trebuie sa stie asta; aici se reitereaza aceeasi Elena ptr care se duc razboaiele (de toate tipurile); nu exista bine si rau 3. stadiul religios (ultima parte) : dificil de explicitat, e o “prostie”, un paradox, o cutezanta, oricum nu vroiai aici, nu e dezirabil, toate sunt niste barci care zboara catre neant, moarte etc. Corolar: nu noi suntem in barci ci barcile in noi, Elena e un provizorat …care nu se sfarseste, un esec, un naufragiu, pentru ca noi decidem astfel, pentru ca nu exista nici macar Elena… al dvs, acelasi, francisc, ofiterul orb