img. "Extraversiune" - Virgil Titarenco - 2006

Reiau "exercițiile de luni dimineața" - și vă propun un experiment dupa imagine impusă.
Vă rog să postați la comentarii textele pe care le scrieți sub inspirația imaginii de mai sus și pe parcurs le voi introduce în corpul textului.








NMP



Curățenie de primăvară, care ne împrospătează culorile, umorile.
Interiorul țâșnește către exterior: dulapul se agață de balcon, iar anotimpurile se înalță peste bolți firave dispărând in filigran. Hainele își schimbă forma și culoarea, după toane, ieșiri, umbre, deteriorate, decolorate...culorile vieții, care ne îmbracă la adăpostul garderobei se amestecă deodată, mixere ale umorilor zilelor și nopților. Radiografie a veșmintelor noastre, a coloranților artificiali, ca și a modei de o zi...




Aranca



vei imbatrini intr-o zi ca lucrurile vechi din dulapuri
- altfel eram pe strada noastra, lipsita de plopi si cuvinte -
prea tirziu vei intelege orele clepsidrei firave
ascunse in crinoline vestede si fracuri

nuntirea ridurilor scrie din nou pe frontispiciul casei penultima noapte
balcoanele se umezesc strident de lumina
leganindu-se odata incet pe timpul scorojit de tinerete

daca deschizi o alta zi intre noi
ne vor vinde in tirguri de patimi
in cele din urma
aceste iluzii




anna



dimineata plimb in lesa aerul pur pe terasa
ce-mi prelungea monotonia stateau camasile mele
golite de amintiri

cineva le-a spanzurat tineretea

parasita sunt precum Psyche pe un munte salbatic
straiele de mireasa mi-ar fi venit atat de bine

numai pasarile din spatele retinei
isi incearca din nou aripile de mortar




Ioana Dana Nicolae



pe un acoperiș ondulat încerc să fug (să zicem:) de acasă
un pas mai adânc
altul mai sus
pe acoperiș visele alungate
se pliază pe văi adânci și curbe arse de lumină
pe văi/ în grăunciori de nisip strălucește mic
ideea care mâine va fulgera-n mintea mea leneșă

nu-mi vine să mă ating de caietul de ciocolată
înghesui cuvinte pe orice ondulându-mă-n mers
ca pe niște bigudiuri somnoroase
mă furișez

sentimentele îmi atârnă grele ca hainele pe mort
mă mișc încet ca-n miere zaharisită
dar
scriu pe orice hârtiuță pe buzunarul întors pe dos
pe olane pe frunzele de arțar așezate teanc
de timpul șerpuitor al acoperișurilor
scriu pe orice mânecă sau crac urcate
la uscat/furtuna amestecă frunze
și cârpe
suprapune pe un șasiu repede
când schița cuminte a obiectului fizic
când bricolajul ei
umbre mov se ridică din praf când lipăi papucii

las semne pretutindeni în zadar
n-o să mă mai vezi niciodată

locuiesc într-un sunet acum.