img. "Extraversiune" - Virgil Titarenco - 2006
Reiau "exercițiile de luni dimineața" - și vă propun un experiment dupa imagine impusă.
Vă rog să postați la comentarii textele pe care le scrieți sub inspirația imaginii de mai sus și pe parcurs le voi introduce în corpul textului.
NMP
Curățenie de primăvară, care ne împrospătează culorile, umorile.
Interiorul țâșnește către exterior: dulapul se agață de balcon, iar anotimpurile se înalță peste bolți firave dispărând in filigran. Hainele își schimbă forma și culoarea, după toane, ieșiri, umbre, deteriorate, decolorate...culorile vieții, care ne îmbracă la adăpostul garderobei se amestecă deodată, mixere ale umorilor zilelor și nopților. Radiografie a veșmintelor noastre, a coloranților artificiali, ca și a modei de o zi...
Aranca
vei imbatrini intr-o zi ca lucrurile vechi din dulapuri
- altfel eram pe strada noastra, lipsita de plopi si cuvinte -
prea tirziu vei intelege orele clepsidrei firave
ascunse in crinoline vestede si fracuri
nuntirea ridurilor scrie din nou pe frontispiciul casei penultima noapte
balcoanele se umezesc strident de lumina
leganindu-se odata incet pe timpul scorojit de tinerete
daca deschizi o alta zi intre noi
ne vor vinde in tirguri de patimi
in cele din urma
aceste iluzii
anna
dimineata plimb in lesa aerul pur pe terasa
ce-mi prelungea monotonia stateau camasile mele
golite de amintiri
cineva le-a spanzurat tineretea
parasita sunt precum Psyche pe un munte salbatic
straiele de mireasa mi-ar fi venit atat de bine
numai pasarile din spatele retinei
isi incearca din nou aripile de mortar
Ioana Dana Nicolae
pe un acoperiș ondulat încerc să fug (să zicem:) de acasă
un pas mai adânc
altul mai sus
pe acoperiș visele alungate
se pliază pe văi adânci și curbe arse de lumină
pe văi/ în grăunciori de nisip strălucește mic
ideea care mâine va fulgera-n mintea mea leneșă
nu-mi vine să mă ating de caietul de ciocolată
înghesui cuvinte pe orice ondulându-mă-n mers
ca pe niște bigudiuri somnoroase
mă furișez
sentimentele îmi atârnă grele ca hainele pe mort
mă mișc încet ca-n miere zaharisită
dar
scriu pe orice hârtiuță pe buzunarul întors pe dos
pe olane pe frunzele de arțar așezate teanc
de timpul șerpuitor al acoperișurilor
scriu pe orice mânecă sau crac urcate
la uscat/furtuna amestecă frunze
și cârpe
suprapune pe un șasiu repede
când schița cuminte a obiectului fizic
când bricolajul ei
umbre mov se ridică din praf când lipăi papucii
las semne pretutindeni în zadar
n-o să mă mai vezi niciodată
locuiesc într-un sunet acum.
Comentarii
Virgil -
se pare ca nu prea mai intereseaza un astfel de experiment. atunci nu il mai facem
NMP -
de la 28 la 29... Am apreciat fotomontajul... * Curățenie de primăvară, care ne împrospătează culorile, umorile. Interiorul țâșnește către exterior: dulapul se agață de balcon, iar anotimpurile se înalță peste bolți firave dispărând in filigran. Hainele își schimbă forma și culoarea, după toane, ieșiri, umbre, deteriorate, decolorate...culorile vieții, care ne îmbracă la adăpostul garderobei se amestecă deodată, mixere ale umorilor zilelor și nopților. Radiografie a veșmintelor noastre, a coloranților artificiali, ca și a modei de o zi...
Aranca -
vei imbatrini intr-o zi ca lucrurile vechi din dulapuri - altfel eram pe strada noastra, lipsita de plopi si cuvinte - prea tirziu vei intelege orele clepsidrei firave ascunse in crinoline vestede si fracuri nuntirea ridurilor scrie din nou pe frontispiciul casei penultima noapte balcoanele se umezesc strident de lumina leganindu-se odata incet pe timpul scorojit de tinerete daca deschizi o alta zi intre noi ne vor vinde in tirguri de patimi in cele din urma aceste iluzii
anna -
e un experiment interesant, multumim de provocare:) dimineata plimb in lesa aerul pur pe terasa ce-mi prelungea monotonia stateau camasile mele golite de amintiri cineva le-a spanzurat tineretea parasita sunt precum Psyche pe un munte salbatic straiele de mireasa mi-ar fi venit atat de bine numai pasarile din spatele retinei isi incearca din nou aripile de mortar
Ioana Dana Nicolae -
N-am putut să stau prea mult în fața calculatorului și imaginii tale, Virgil, dar sper că "un instantaneu" tot a surprins memoria mea. Tocmai voiam să fac azi un astfel de experiment. Mi-a plăcut. Duc poemul si-n pagina mea. unde m-am ascuns (scriu din mers) pe un acoperiș ondulat încerc să fug (să zicem:) de acasă un pas mai adânc altul mai sus pe acoperiș visele alungate se pliază pe văi adânci și curbe arse de lumină pe văi/ în grăunciori de nisip strălucește mic ideea care mâine va fulgera-n mintea mea leneșă nu-mi vine să mă ating de caietul de ciocolată înghesui cuvinte pe orice ondulându-mă-n mers ca pe niște bigudiuri somnoroase mă furișez sentimentele îmi atârnă grele ca hainele pe mort mă mișc încet ca-n miere zaharisită dar scriu pe orice hârtiuță pe buzunarul întors pe dos pe olane pe frunzele de arțar așezate teanc de timpul șerpuitor al acoperișurilor scriu pe orice mânecă sau crac urcate la uscat/furtuna amestecă frunze și cârpe suprapune pe un șasiu repede când schița cuminte a obiectului fizic când bricolajul ei umbre mov se ridică din praf când lipăi papucii las semne pretutindeni în zadar n-o să mă mai vezi niciodată locuiesc într-un sunet acum.
Virgil -
vă mulțumesc pentru participare și nu știu dacă doriți să mai facem așa ceva dar dacă va mai exista interes îl voi mai iniția am completat corpul textului