rece
ca o noapte de iarnă
ai plecat dintre vertebrele mele fierbinţi
când ţi-am simţit lipsa păşeai dincolo de orizont
undeva la savannah
era ultima zi din aprilie
am vândut casa biblioteca pianul ipodul căţelul
era gata să-mi vând până şi sufletul
am pus în rucsac trusa de bărbierit pasta de dinţi
muzicuţa cartea de psalmi
în buzunarul din spate al blugilor am îndesat
ziarul gwinnett daily post să citesc pe marginea drumului
ultimele ştiri mondiale
poliţia patrula neighbourhood-ul
după o săptămână de mers în zig-zag m-am trezit pe interstate 75
aşteptând să mă ia cineva în maşină
ajungeam în savannah în luna decembrie când
începuse eclipsa totală de lună
neoanele se întorseseră cu faţa spre cer
speriate
tu m-ai văzut
şi în graba să fugi cât mai departe de mine
te-ai aruncat în spinarea oceanului
fără să ştii că n-avea căpăstru
Comentarii
mi-a plăcut poemul.
aquamarine -
mi-a plăcut poemul. are un caracter frust, desenînd drumul uneori inutil pentru recâștigarea unei iubiri pierdute. aș avea câteva mici cârcoteli în prima strofă sintagma /dintre vertebrele mele fierbinți/. deși e ok ideea, parcă nu cadrează cu restul textului, direct, palpabil. în strofa doi aș scoate /am fost gata să-mi vînd și sufletul/.
ultima strofă mi-a plăcut foarte mult, foarte vizuală, frumoasă.
mai ai litere mîncate,
Dihania -
mai ai litere mîncate, dar nu asta e important. mi-o plăcut poemu. și-mi place că faci haz de necaz tot timpu
Daniela,
nicodem -
Daniela, Matei, ma bucur ca v-a placut textul. L-am citit si recitit de mai multe ori sa vad pe unde am litere mancate si nu-mi dau seama unde am. cand am scris textul acesta terminasem de mancat si nu mi-era foame. Matei, revino cu aratare de deget.
Daniela, as vrea o sugestie la vertebrele mele fierbinti. fraza are cel putin doua trimiteri. una este contrastul dintre raceala ei si caldura mea, alta este ca ea fusese luata din coasta mea si nu invers.