la o aruncătură de ochi stă
ne despart doar câteva țărmuri
de oceane
îmi bate la ușă înveșmântat
cu o bucată mică de soare
brațele-i semănau cu niște
măslini rodiți
intrând în casă
i-au căzut câteva fire aurii
cred că avea stiharul descusut
la mâneca dreaptă
a stat o clipă privindu-mă
abia am reușit să-i întind mâna
nici acum nu-i cunosc numele
nici culoarea pământului din tălpi
un singur lucru știu doar
că era un copac ce scria poezii...