strigoiul acela bătrân
apărea în fiecare seară
în colțul întunecat al camerei
mă înlanțuia cu fumul de țigară
aura sfinților răstigniți în vid
strigoiul acela bătrân
mă dezbrăca dintr-o singură arcuire de sprâncene
buzele vineții îmi sorbeau gustul de fecioară
limba de șarpe îmi răscolea măruntaiele
nările gheenei îmi pustiau trupul
sufletul era foc și pară
în pântecul negru
al fiarei
strigoiul acela bătrân
îmi exorciza dumnezeirea
îmi demoniza copilăria știam
că strigoiul acela bătrân se numea
Edgar idolul meu amantul meu
dincolo de moarte
Poezie:
Comentarii
Snowdon King -
inca o data te intreci pe sine in acest text. Poezia lui Poe este dementiala si proza lui deasemenea, iubindu-te cu el in aceasta lume fantomatica, ma faci sa mor de necaz dar in acelasi timp sa-i dau cezarului ce este al cezarului. Tablourile tale sunt pline de eros, situate in cadrul delimitat de gheena si dumnezeu. Sa facem dragoste intr-un cimitir, la miezul noptii si sa dansam cu mortii...
lucian -
frumoasă idee închinată idolului.