în curtea spitalului era un bărbat
o spuză amară de cuvinte
îi curgea pe lângă buze
ca ploaia torenţială la scoc
nu ştiam dacă văd trecut sau viitor
pe chipul lui anii erau amprente incerte
vorbele răneau
ca o sapă cu care tragi încet cartofii din cuibar
„nu-i adevărat că sabia nu taie capul plecat”
îmi aminteam că nebunul de pe deal
înţelege mai bine cum apune soarele
în timp ce eu plâng
că maică-mea mi-a omorât ghioceii norvegieni
şi peruşul cu glas dulce
fără să pot spune de ce
fără să am voie să spun
ceva despre omul care bântuie pe orice alee
cu capul plecat
Poezie:
Comentarii
- doar finalul -
a.a.a. -
Ai nişte expresii... să le spunem "nefericite":
"emana cuvintele" - cam afectat.
" apa de ploaie torenţială"- serios?! fără comentarii.
" ouă de înţelepciune" - mi se pare o găselniţă şi nimic mai mult, fie acele ouă trase cu grebla au ba.
"oare adevărul este o specie ireconciliabilă
cu dialogul" - retorism pur. Altfel, "ireconciliabil" înseamnă "de neimpăcat", nu? :)
După părerea şi gustul meu, doar ultima unitate are ceva ceva de spus şi o spune într-un context liric şi într-o manieră firească. Restul pare un preambul artificial.
Adrain, mulţumesc pentru
Cristina Moldoveanu -
Adrain, mulţumesc pentru comentariul lipsit de afectare. Totuşi nu înţeleg ce e rău în apa aceea de ploaie torenţială, poate nu îmi dau seama... În general, când scriu o poezie, utilizez multe imagini care mi s-au lipit de retină şi de foiţa intimă a inimii de-a lungul vieţii. Cred, sunt aproape convinsă, că pentru tine ploile nu au fost atât de toride şi torenţiale...eu am fost martora unor intemperii diluviene în ograda bunicilor, de aşa natură încât ploaia în torente este intim legată de constituţia mea sufletească şi are profunde semnificaţii afective. La fel, tot de inspiraţie rustică, este şi expresia legată de greblarea ouălor. Are o valoare aproape tactilă, dacă te gândeşti puţin nu e o găselniţă, este stilul meu de asociere de contrarii sau dimensiuni existenţiale opuse, un salt semantic şi sensibil. Mereu am scris aşa. Ceea ce numeşti tu găselniţe sunt de fapt idiosincrazii, care pot fi poezie în anumite cazuri.
Cu onestitate, mulţumiri pentru aprecierea ultimei strofe.
Revin, scuze pentru typo
Cristina Moldoveanu -
Revin, scuze pentru typo Adrian :)
- păi -
a.a.a. -
"îi curgeau pe lângă buze ca apa de ploaie torenţială" - dacă ţie ţi se pare că sună ok, atunci e perfect!
Dar, întreb şi eu, ""îi curgeau pe lângă buze ca ploaia torenţială" ce are? Sau: care e miza "apei" - teama ca vreun cititor să nu creadă că e vorba de ploaie de metal?
Şi dacă tot am revenit:
"cuvintele ca o spuză amară / îi curgeau pe lângă buze / ca apa de ploaie" - o decriere a unui lucru + o alta a unui fenomen, făcute prin acelaşi mijloc artistic, la câteva cuvinte distanţă, nu pot să dea mai bine de atât, adică destul de îndoielnic.
Re Re...
Cristina Moldoveanu -
Multe scuze pentru revenirea cu încă un comentariu, sper că administratorii îmi vor ierta de data aceasta.
Sunt pur şi simplu încântată Adrian (serios) că ai observat slăbiciunea acestei prime strofe, pe care şi eu o observasem.
De data aceasta voi îndoi extremitatea cefalică în faţa tăişului criticii tale...nu înseamnă că va ieşi un poem mai bun, dar la spuză nu renunţ, voi face o comparaţie implicită, aproape metaforă.
Renunţ şi la strofa cu patetismul retoric, fac şi eu o concesie de data aceasta. În realitate ea se subînţelege, eu preferasem să scriu în prima etapă un poem mai explicit. O păstrez în sertar :) Mulţumiri înc-o dată pentru critica "constructivă" :)
- revenim, deci existăm -
a.a.a. -
Cristina, sub orice text, poţi comenta cât vrei, de absolut câte ori vrei, atâtat timp cât o faci regulamentar. Şi nu doar tu, ci orice user.
Mai spun doar că eu nu am spus, aici, despre ceva că ar fi patetic şi că "o spuză amară de cuvinte / îi curgea pe lângă buze/ ca ploaia torenţială" mi se par infinit mai bune decât "cuvintele ca o spuză amară / îi curgeau pe lângă buze / ca apa de ploaie". Varianta pe care ai ales-o am vrut să ţi-o propun, dar, pentru că nu obisnuiesc să... m-am abţinut.
Fără să-mi arog merite, acum, mi se pare un text mai bun.
Atunci mai adaug o reverenţă
Cristina Moldoveanu -
Atunci mai adaug o reverenţă în faţa modestiei tale (pur şi simplu norocul de a colabora indirect la un text la timpul imperfect) şi ca referinţe bibliografice cântecul lui Gică Petrescu "Suflet candriu de papugiu" şi cântecul formaţiei Beatles "The Fool on the Hill".