ei uite ca eu alatur cu cuvintele si nu fac indigestie. si nici nu am nevoie de reverente. ma descurc excelent si fara. nu cred ca sint o autoritate in poezie dar nici nu cred ca terenul e alunecos. insa bunul meu simt estetico-literar (atit cit o fi el) imi spune ca orice "obiect artistic" sau "de arta", si aici includ si poezia, trebuie sa fie in esenta o comunicare reprezentativa (sau o reprezentare prin comunicare/comuniune, sau impartasire). deci, in chestia asta pe care noi o numim arta (fie ea literara, fie de alta stirpe) existam noi doi (sau noi mai multi) dintre care tu esti artistul iar noi publicul. exista tot felul de teorii despre participarea, rolul si/sau implicarea autorului si a publicului (vezi ideile interesante ale lui Marcel Duchamp). dar, in esenta arta (si deci poezia) este o tentativa a artistului de a transmite ceva printr-o forma de reprezentare, in esenta o joaca mai mult sau mai putin vinovata cu senzorii si neuronii nostri ai publicului. ei bine, pentru chestia asta e nevoie de trei lucruri, idee-inspiratie, talent-munca si autoevaluare-critica. adica in primul rind trebuie sa vrei sa spui sau sa comunici ceva (logic-semnificativ) sau o stare (emotional-semnificativ) care sa aiba in general un caracter unitar si coerent (sau cel putin sa aiba un puternic efect care sa ni se para noua, publicului, ca fiind coerent). cu siguranta ca oricit de bune si brave idei ai avea si orict de multa inspiratie ai considera ca ai, daca nu ai talent (chestia aia cu care te nasti si care te face sa te joci cu frumosul sau cu uritul intr-un mod fascinant si diferit de altii) tot degeaba e, fiindca suna a doaga. iar apoi, chiar daca ai idei, si coerenta, si talent si pui osul la munca tot mai trebuie sa citesti si sa recitesti (eventual sa ii citesti si pe altii care au pana mai ascutita) pina iti perfectionezi mestesugul si implicit rezultatul, adica obiectul literar, adica poezia. cam asta e si scuze ca m-am cam lungit