Dimineața soarele e apocalipsa
mă întorc pe șosele
strig disperat: „n-aveți un ban? Îmi mor copiii de foame!”
mă întind noaptea târziu lângă soție
mă pliez precum coada sirenei
numai pieptul meu în contact cu aripile ei de înger
îmi dau de știre că sunt om – nimic altceva.
picioarele mele înghețate n-au treabă
după după ce totul totul a fost spus
pe ziua aceea
am numărat arginții soioși ai trădării.
am aflat că sunt destul de bogat pentru ziua aceea.
Așa cum nu poți opri o mașină ce huruie în noapte –
așa să fie trupul iubitei femei.
adormit – sa-i fie o biblie șoptită pe furiș.
cu picioare înghețate nu poți pleca undeva.
Magdalena aceea cu părul ei cu tot
a fost posibilă doar pentru unul.
eu trebuie să-mi povestesc povestea prin baruri
să spun cum e când ai picioare înghețate, copii și probleme.
Comentarii
Călin Sămărghiţan -
Scrumurile lui Dăncuș sunt anevoie digerabile. Greu se apropie comentatorii. Ai spune că cenușa va fi ușor de dat deoparte, și că o să vezi. Dar nu e așa. "Scrumul" lui Dăncuș nu e simplu și nu e ușor. Nu e praf în ochi. Formele înseși ale poemelor intră greu în capetele noastre, și vin întotdeauna din niște mult alambicate labirinturi lăuntrice. Așa vede el lumea, oameni debusolați printre "enorme piane gravide". Cafeaua e "invalidă", geamul maltratează stele polare, "Scrum IV" încheindu-se cu o imperioasă nevoie de a te spăla pe mâini de toate acestea. Prin "scrum", prin "praf și pulbere" autorul încearcă o depășire a condiției umane, acompaniată totodată și de o deplângere a ei. E o omenire care abia așteaptă duminica pentru o nouă văitare. Cuvintele lui sunt mici, sunt "furnici", el e un "cerșetor sărac", singurul astfel. Viziunile lui sunt fără excepție apocaliptice. Există în textele sale un sfârșit perpetuu al lumii, iar re-facerea ei parcă nu se încheagă nicicum. Ca o soluție apare povestirea aceleași povești, mereu și mereu de la capăt, "după după ce totul totul a fost spus", iar și iar aceeași poveste. De parcă nu mai poți să ieși din scrumul ăsta al lui Dăncuș. Și suntem la al șaselea strat.
stefan doru dancus -
Multam, Cailean. Am fost pe munte, plec din nou in cateva zile. Sunt in Targoviste doar pentru a edita o carte. Da-mi o adresa, o vei primi. Sa ai pace, Dancus
Ioana Dana Nicolae -
Doru, ai regizat bine monologul ăsta, iar discursul simplu, fără patetism(...mult, e bun dozajul, e o artă să păstrezi măsura) îl pune în valoare. Și autoironia e fină: "mă întind noaptea târziu lângă soție mă pliez precum coada sirenei numai pieptul meu în contact cu aripile ei de înger îmi dau de știre că sunt om – nimic altceva." Felicitări și pentru carte! Anunță-ne dacă faci lansare...
stefan doru dancus -
Domnita Dana, Va voi anunta daca voi face vreo lansare. Desi, sincer, imi repugna procedeul (e ceva personal, nu ceva de care sa se tina cont). Prefer sa trimit prin posta cartile mele oricui mi le cere. Am un tiraj mare pentru Romania de azi - 1000 exemplare. Da-mi o adresa, asa e sigur ca vei avea lucrarea. Sa ai pace, Dancus
lucian -
da! fiecare avem si misiunea, si magdalena si tradatorul nostru! un poem meditativ bine alcatuit pe teme noutestamentare. daca ar trebui sa fac un comentariu literar nu asa face asa ceva, ci as lasa un critic literar. eu as constata ca prin cuvinte si figuri de stil care potenteaza mesajul fiecarei poezii, autorul fara a conditiona cititorul de titlul fiecarui poem, dezvaluie prin felul sau de a scie lumea noastra, ceea ce mi se pare original si nespus de placut.
lucian -
revin spre a cere carte ta. daca esti de acord, da/mi un semn in acest sens, te rog!