Virgil -
la colțul străzii
într-o zi
am văzut-o la colțul străzii
beată
abia se ținea pe picioare
ciorapii rupți pe alocuri
mătasea neagră pulpele albe
ușor dezgolite
ca un vis de copil adormit după avort
am văzut-o cum se prăbușea încet
așteptîndu-mi brațele
sau poate îmi caligrafia numele
cu buze subțiri
mă atingea în gînd
în felul ei disperat posesiv
ca de fiecare dată cînd îmi spunea că viața nu e cinstită
cu ea
am văzut-o implorîndu-mă să o iert
pentru ultima dată
să o las să ațipească măcar un sfert de ceas
acolo unde cîndva ne iubeam
sau așa ne plăcea să credem
fără să știm că nu ne-a fost dat să fim împreună
am văzut moartea întinsă lasciv pe asfalt
jenat am trecut mai departe
o tresărire nervoasă a obrazului ei pentru o clipă
mi-a amintit de ceva
Poezie:
Comentarii
Sancho Panza -
salutam intoarcerea parintelui ratacitor! :) un poem bun, care, desi (din punctul meu de vedere) este puuuutin previzibil, la nivelul personalizarii, este salvat de viziune si, mai ales, de acel final "altfel", deschis: "o tresărire nervoasă a obrazului ei pentru o clipă mi-a amintit de ceva" e bine ca ai revenit cu aceasta marturisire...sper sa nu dispari iarasi.
Virgil -
oare ce nu este previzibil cu privire la ea?
Sancho Panza -
ehe...bun raspuns! imi dai mie ideea asta, sa ma joc cu ea?
Virgil -
nu am patent pentru ea, Adriana. poti scrie ce doresti pornind de la ea.
Virgil -
draga vacarasu, multumesc pentru observatii. mi se par insa ca nu spun nimic cel putin mie. adica nimic dincolo de niste mofturi personale. iar raspunsul ar fi ca asa cum tie nu-ti place asa, mie imi place asa. tough luck. in ceea ce priveste aberatia cu î din a cred ca am obosit sa mai spun ca nu dau doi bani pe ea si ca (mai este nevoie) o consder o prostie. si pe deasupra ma simt si bine sa spun asta. tot la fel cred ca nu mai e nevoie sa iti spun ca nu sint singur in aceasta opinie. dar ma rog, nu are importanta. si inca ceva, am obosit si sa mai aud aberatiile astea cu cacofoniile lingvistice in limba romana. cred ca ar trebui sa se maturizeze aceasta adolescenta limba romana si macar dupa 150 de ani sa inteleaga ca ca forma se supune fondului si nu invers. altfel ajungem sa vorbim prin semne (sau or avea si alea cacofoniile lor). si merci pentru compliment. am fost portretizat in multe feluri pina acum. ai reusit o premiera cu ideea asta de "surdomut". it's a good one.