de mult nu mai vreau să scriu poezii cuminți
nu mai merg la întâmplare pe străzi
nu mai caut fântâni arteziene
trec doar așa ca zilele verii acesteia calde prin luna lui august
mă joc cu privirea atenție dar atenție
cum îți permiți mă întreb deseori
și nu-mi răspunde nimeni nimic niciodată
cine să fie acolo dincolo
să-mi răspundă mie la toate și cine sunt eu
să-mi tot pun întrebări
de mult nu mai vreau să scriu poezii cuminți
nu mai aștept flori
răsăriturile mi le desenez pe farfurie
din bucăți de ciocolată
mă bucur însă când primesc
acolo un ce știi ce nu prea mare lucru în fond
nici nu eram foarte pretențioasă dar viața
nu treci în fiecare zi pe lângă magazine de bijuterii
chiar dacă treci mereu cu mâinile-n buzunare
chiar dacă nu te uiți niciodată atent spre
cum se leagă vocile verii de noi cu lanțuri de-argint
tot vor trebui să plece curând
verile nu țin mai mult de trei luni
niciodată
niciodată
niciodată
Comentarii
Oriana -
Astfel de veri trăiesc la propriu aici, de aceea m-a atras titlul poeziei tale. Promițător primul vers, dar ce îi urmează este... cuminte. Frumoasă imagine "cum se leagă vocile verii de noi cu lanțuri de-argint" Nu știu cum să citesc "mă bucur însă când primesc/ acolo un ce știi ce nu prea mare lucru în fond/ nici nu eram foarte pretențioasă dar viața/ nu treci în fiecare zi pe lângă magazine de bijuterii" Parcă nu se încheagă nimic cu sens acolo. Ah, îmi plac versurile "răsăriturile mi le desenez pe farfurie/ din bucăți de ciocolată" În rest, multe versuri de prisos sau dezlânate, mai trebuie lucrată. Offtopic: ceea ce nu primești poți să îți iei și singură. Are un alt fel de farmec fericirea ce nu o lașși să depindă de altcineva.
cami -
Oriana, mă bucur că te-a atras măcar titlul și primul vers despre care spui că ți-a plăcut. În versurile pe care le-ai scris este o întrerupere intenționată. Lasă loc interpretărilor, zic eu, sau...mi-aș dori. Poeziile mele vin exact așa, cum le scriu. Lucrătura e mai mult la stil. Cât despre offtopic, așa e, poate. Cadourile cele mai frumoase or fi cele pe care ni le cumpărăm singuri, nu? Fericirea, însă, dacă e vorba despre ea, înseamnă ceva mult mai mult...