os verde ros de-un melancolic mort
nebunul doarme-n pat de frunze moi
visând să fie farul vreunui port
sau poate armăsarul altei Troi .

întotdeauna, cu un simţ acut,
lipeşte etichete pe statui,
îşi spune baliverne numai lui
şi pomilor le trage câte-un şut.

aruncă-l, Doamne, ca pe-un şiretlic
ori ca pe-un fapt din falsul unui act
în sfera conştientului abstract,

o dată, clar, să vadă cât de şic
e eticheta pusă pe nimic
când a făcut cu nebunia pact.