Série grise ou noire

imaginea utilizatorului angela nache mamier

série noire ou grise

vâră nasul cumpără mărar
magneticul mire-n salar, un fitecine ogarul
uitând si de sine-n ritmul cu care
atâtea chenzine se fac a-l susţine
peste sentimente(legende) creşte
mărarul contemporan
alte liniştite verdeţuri fără împotrivire
are şi mireasa salar,famelie
şi-o cuhnie(nevisată-se ştie-)
mestecă-n oale , jonglând văsăria,
cepele rumene ,
cartea bucatelor pururi zglobie,
(câte capitole nu trezesc elanuri naive
la răzvrătire!)
mai urmează la rând, tot în amorţire
frecatul podelei şi-al adâncului firii
unde sclipesc rar, tot mai rar
catedralele(ce naiba, ridicole?!)
ale melancoliei...

Comentarii

gri

sau, mai degrabă, neagră, viaţa pornită în trombă de la nuanţe de roz către ceea ce devine este descoperită cu gustul "prins" din "cartea bucatelor" şi se derulează sarcastic- hilar înspre "catedralele melancoliei".
am zâmbit şi am oftat, nu mai ştiu care a fost prima reacţie, poate că cele două stări chiar s-au suprapus!

merci Odile

încercare de a ma desprinde de un lirism siropos...râs cu plâns ,vorba ta... conditia feminina,un combat pour moi !!!!

de zi cu zi cu zi

versul de pe tocator
inscris cu pricepere
in cercul farfuriei virtuale!
cam mult marar, madam, dar treaca de la mine:)

jonglerie

un text care m-a așezat la masă cu autoarea lui, iar mie ce-mi mai place să savurez o tristețe provincială, de la Topârceanu și Minulescu încoace!
am țesut și des-țesut o poveste nici măcar atât de 'casnică' pe cât ar fi, la o primă citire.
deliciul nu se lasă așteptat, pentru că autoarea știe să dozeze nectarul atunci când poțiunea este prea amară.
mulțumesc pentru lectură

SOS-mărar

un comentariu care a sesizat cu subtilitate intentiile unei autoare care a scris totul într-un climat de tristete provincială , morală ,socială ,acordând un rol terapeutic si amuzant cuvintelor,introducând "mărarul" de dragul experimentării unor cuvinte mai putin vehiculate într-un poem" neo-bovaric"
e un SOS-marar"! La mine a mers ,căci din aceasta "aromă" s-a născut acest poem care" tricotează " stări de furie existentială...si nu place oricui...dar asta este libertatea de creatie... ea comportă si riscuri pe propria piele
merci pentru"penita" dvs , pertinentă...