în spitalul psihiatric îngerii au buzele dulci
de la prea mult lapte praf înghiţit fierbinte
din căni de plastic moale
şi roz ca unghiile lor decalcifiate
aripile ascunse sub halatul de molton
cresc fără de măsură
atunci când asistentele de gardă tricotează
dacă îi priveşti cu atenţie
în ochii lor de neon
albi şi fierbinţi ca piatra de var stinsă
vezi cum se deschide şi se închide periodic
câte o fereastră cu bare la etaj
ori uşa de la salonul pentru agitaţi
ei stau mereu pe prag
sunt singurii îngeri care seamănă cu păpuşile
din turtă dulce ornată cu paiete de zahăr
au picioarele lungi şi moi
cresc zi şi noapte precum iedera pe pământ
unde nu e niciun zid şi niciun pui de pom
uneori mă întreb de când
nu au mai adormit
Poezie:
Comentarii
...
hialin -
Începutul textului are o imagine puțin cam grețoasă bazată pe o premisă mai degrabă amuzantă.
Mi se pare că e un text cu un mesaj indecis, unul care oscilează cumva între nebunie și gingășie... nu chiar printre cele mai reușite.
Da, sunt de acord, şi eu
Cristina Moldoveanu -
Da, sunt de acord, şi eu vreau să mai schimb poate începutul. În rest este aşa cum este, nu prea mai pot să îl schimb. Nu este cu mesaj indecis. Eu personal consider că poezia nu e musai să fie poezie cu "mesaj". Cam toată poezia bună nu e cu mesaj, de aceea resping mereu criticile aduse poeziilor mele legat de mesaj :) Desigur fiecare are opinia lui personală.