Apocalipsa dupa Dancus

imaginea utilizatorului stefan doru dancus

Apocalipsa dupa Dancus

nu m-a crezut nimeni
când am spus că încep, în sfârșit, să îmbătrânesc.
prietenii mei – mereu alții – au râs
erau obișnuiți cu fața mea
cu trupul meu frumos
credeau că eu nu îmbătrânesc
precum ei ci altfel
că voi rămâne mereu la fel
că niciodată nu voi fi ca ei.
cu toții s-au obișnuit cu ideea
că eu nu pot fi decât așa,
că nu voi fi bătrân și mai ales
că nu voi muri ci voi dispărea
deodată pentru a apărea în altă
parte a pământului.
dar eu am băgat de seamă
că îmbătrânesc. stăteam cu toții
într-o primăvară și am simțit cum îmi cresc,
printre celelalte, firele de păr alb.
ele creșteau fără grabă
ca-n Ecclesiastul Bibliei. apăreau
nepăsătoare ca și iarba care
nu se întreabă de ce înverzește.

nu mă uitasem în oglindă de
multă vreme, nu suportam
porțile negre din ochi
dar când totuși am făcut-o
m-am văzut la fel de frumos și fără riduri.
aveam doar cearcăne – morminte în care îmi
îngrop diminețile – și același
păr lung. dar alb. i-am zis îngerului:
“acum și eu am părul alb; ce-i de făcut?”
el m-a privit, la fel de frumos și
la fel de cu părul alb:
“ar trebui să ne luăm rămas bun
unul de la altul”, a zis.
m-am uitat cum dispărea liniștit
din perimetrul ființei mele.
și atunci, obosit, m-am așezat
pe niște trepte și am plâns.

Comentarii

La apa ființei șezut-am și plâns-am. Apocalipsa după Dăncuș vorbește pe înțelesul prietenilor săi, dar și pe înțelesul îngerului. Când prietenii dispar, rămân firele albe, verzi! ca iarba care crește. Când îngerul dispare ("din perimetrul ființei") rămân lacrimile obosite de pe trepte. Prietenii fiind "mereu alții" nu te văd îmbătrânind; îngerul da, îngerul da. Așa cum crește iarba, îmbătrânești, zice Ecclesiastul; prietenii nu, prietenii nu. Ei cred că numai "dispari" așa deodată pentru a apărea în altă parte (până la urmă așa și este, dar îmi place aici simplitatea exprimării unei psihologii umane complicate în ultimă instanță, căci greu ne vine să credem că vom muri vr'odată). Acestea sunt semnele "Apocalipsei după Dăncuș", semnele înverzirii și ale lacrimilor, ale nepăsării pe de o parte și ale obosirii ființei pe de alta. Câteva formule pline de expresivitate în a doua parte, cea gravă, a întâlnirii (iacobiene?) cu îngerul: "porțile negre din ochi", "cearcăne - morminte în care îmi îngrop diminețile", "perimetrul ființei". Pentru toate acestea, peniță.

Multam de revedere, cailean. De undeva, retin acest stil de a scrie (ma refer la randurile despre "Apocalipsa..."). Ne-om fi vazut vreodata, totusi? Sa ai pace, Dancus

cred ca am mai scris undeva de ce expresia "Apocalipsa dupa... [cineva]" nu e corecta din punct de vedere literar. Expresia se potriveste la "Evanghelia dupa..." pentru ca Evanghelia este relatarea unei insiruiri de evenimente dintr-o anumita perspectiva, deci este "dupa" cineva. Apocalipsa pe de alta parte este "a cuiva". De aceea in Biblie gasesti "Apocalipsa lui Ioan" si nu "Apocalipsa dupa Ioan". Fiindca "o apocalipsa", sau o revelatie era ceva ce i se oferea (prin natura fenomenului) unei singure persoane. Persoana aceea era "martora" si "recipientul" acelei revelatii, "apocalipse". Evenghelia pe de alta parte a fost o "istorie" la care au fost "martori" mult mai multi oameni iar unii dintre ei au cules relatarile acelei "istorii" si le-au colectionat intr-un intreg pe care l-au numit Evanghelie. Dar fiindca au fost mai multi care au fost martorii acelorasi evenimente atunci fiecare "evanghelie" a ajuns sa fie numita "dupa cineva" (ex. Matei, Marcu, Luca, etc) Nu la fel se poate spune despre Apocalipsa. De aceea diferenta dintre cele doua denumiri si de aici existenta unei formulari corecte sau incorecte.

Ceea ce spune Virgil Titarenco se susține atât din punct din vedere literar, cât ți teologic, iar în Biblie așa găsim: "Apocalipsa Sfântului..." nu "după...". Inclusiv în variantele grecească și latină (gr.: "kata Mattaion"=după Matei și "apokalipsis Ioannou"=revelația lui Ioan; lat.: "secvndvm Matthaevm" și "Apocalypsis Beati Ioannis Apostoli". Corect și îndeobște acceptat. Dar: Urmând demersul domnului Titarenco, putem spune că și la Apocalipsă au fost mai mulți martori!?! Avem și așa numita "Apocalipsa mică a lui Matei" din Evanghelia sa (cap. 24), și mai avem în Vechiul Testament o descoperire a sfârșitului lumii avută de profetul Daniel (cap. 12). Evangheliile sunt cărți istorice, Apocalipsa este o carte profetică, cum bine s-a spus. Bun. Interesant este, însă, că la fel ca în cărțile profetice ale Vechiului Testament, covârșitoarea majoritate a verbelor profețiilor din Apocalipsă sunt tot la trecut. Toate cărțile profetice, inclusiv Apocalipsa, sunt cărți scrise la trecut. Deci se folosesc verbe la timpul trecut pentru niște evenimente ce abia vor veni. Acesta este așa numitul "trecut profetic" de care vorbește critica biblică. Adică atât de sigur este acel profet că evenimentele se vor întâmpla, încât scrie despre ele la trecut, ca și cum s-ar fi întâmplat deja. Extinzând sensul trecutului profetic și asupra titlului cărții, iată cum, chiar o carte profetică devine o carte a unei istorii deja petrecute, exact ca și cărțile biblice. Astfel, "Apocalipsa după..." poate fi considerată o exprimare corectă, la fel ca în cazul cărților istorice, cum e cazul Evangheliilor. Iar privită ca un artificiu poetico-artistic, cu atât mai mult. În plus expresia "Apocalipsa lui...", chiar unii teologi susțin aceasta, nu poate fi considerată clară și corectă. Grecescul "apokalipso" înseamnă descoperire. Deci corect ar fi "descoperirea pe care a avut-o cutare", sau pur și simplu "Descoperirea lui Dumnezeu", deoarece El este cel care face această descoperire. Iar aceasta ne spune chiar Sf. Evanghelist Ioan în primul verset al Apocalipsei: "Descoperirea lui Iisus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu [...], a destăinuit-o robului Său Ioan" (Apoc. 1,1). Și mai departe: "care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu" (Apoc. 1,2). Deci cel mai corect ar fi: "Apocalipsa/descoperirea mărturisită de..." În acest sens "Apocalipsa după cum a primit-o cutare" se poate foarte bine reduce la "Apocalipsa după cutare". Adică tot dintr-o anumită perspectivă. Deci iată cum expresia domnului Doru Ștefan Dăncuș se susține și în acest caz. Chiar cu privire la denumirea Sfintelor Evanghelii, părerile sunt încă împărțite, unii folosind "lui", alții folosind "după". Iar în limbile străine problema titlului Apocalipsei este ușor rezolvată, folosind simplu "Cartea Revelației" sau simplu "Revelația". Deci eu consider corectă și formularea "Apocalipsa după...", atât literar, cât și teologic, dar mai ales din punct de vedere poetico-artistic.

Domnul Sămărghițan, eu am impresia că dumneavoastră fie faceți o glumă fie v-ați apucat să reinventați roata. Nu cred că mai este nevoie să demonstrez de ce din punct de vedere literar și gramatical argumentația dumneavoastră din a doua parte este fundamental greșită dar mă amuză faptul că o susțineți și trageți concluzia din final. Evident, probabil că dacă ar fi după dumneavoastră toată Sfînta Scriptură e tradusă greșit și ar trebui retradusă și probabil că s-ar obține cine știe ce. Hai să fim serioși, acea formă genitivală din „Apocalipsa lui...” nu se referă la Isus care oferă descoperirea, revelația sau cum vreți să îi spunem ci se referă la cel căruia i se oferă această revelație. În sensul acesta nu aveți dreptate spunînd că au fost mai mulți martori sau receptori. Fiecare dintre aceste „apocalipse”, fie că este vorba de cea „a lui Daniel” sau altele (și aici vă contrazic cu privire la capitolul 24 din Matei fiindcă acolo termenul de „apocalipsă” este folosit mai degrabă teologic decît literar pentru că nu a fost vorba de nici o „apocalipsă” în sensul „epifanic” al cuvîntului), deci în toate aceste „apocalipse” revelația este oferită doar unui singur om. De aceea pe mine expresia „chiar unii teologi susțin aceasta” nu mă impresionează cu nimic. Treaba teologilor este să integreze rezultatul hermeneuticii și exegezei într-o concluzie pe care ei o numesc „teologie” dar analiza literară și corectitudinea gramaticală nu sînt chestiuni „teologice” (deci subiective) ci științifice (deci obiective) iar eu am explicat acolo de ce, obiectiv vorbind, un anumit lucru e corect și un altul nu este. Nu este vorba aici despre a „împăca și pe unul și pe altul”. 1 + 1 fac 2 și nu fac 3 (cel puțin la mine în contul din bancă). Dacă la dumneavoastră sau la altcineva ar veni „teologi” și ar spune că nu e așa, asta poate fi eventual privită cu condescendență dar nu poate fi luată în serios. Părerea mea. Și nu cred ca trebuie să ne supărăm cînd nu avem dreptate. Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai puțin incomodă.

Domnule Titarenco, cu tot respectul, nu cred că este corect deontologic să-mi atribuiți "evidențe" ori "probabilități" asupra cărora nu m-am pronunțat. În plus, expresia domniei voastre "hai să fim serioși" nu este un argument științific, la fel cum nici a mea, "unii teologi", nu este; dar nu cred că este locul aici pentru prea multă acribie. Genitivul, da, vă dă dreptate. La fel și termenul de "revelație" în accepțiunea simplistă pe care i-o oferiți. Cer scuze pentru îndrăzneală și vă salut călduros.

eu am spus "am impresia" si "probabil". dumneavoastra ati spus "termenul de "revelație" în accepțiunea simplistă pe care i-o oferiți". am o singura intrebare: care este acceptiunea pe care i-o ofer eu si de ce este ea simplista iar (probabil) a dumneavoastra este... compexa sau bogata? cu scuze pentru Dancus ca sint nevoit sa pun intrebarea aceasta aici dar cineva tocmai a facut o judecata de valoare fata de o conceptie de-a mea si, evident, cred ca am dreptul la o explicatie

Controversa iscata de titlul pe care l-am dat acestui fragment ma bucura, cu atat mai mult cu cat face parte dintr-o carte (placheta) aparuta in 2004 si nimeni din Romania (sau din alta parte) nu s-a sesizat in privinta "greselii" expresiei. Polemica Dvs. face dovada unor minti sclipitoare si cred ca orice autor ar fi fericit sa beneficieze de o astfel de atentie. In fond, greseala ori nu, volumul intreg, cu tot cu titlu, reprezinta o aparitie editoriala de care eu sunt raspunzator. As putea spune ca "Apocalipsa dupa Dancus", asa cum a fost formulat ca titlu, e o licenta poetica si as scapa de orice responsabilitate - dar nu. Nu este neaparat o licenta poetica. Daca am scris "dupa Dancus" am facut-o dintr-un motiv care, cel putin pentru mine, e limpede. Orice dezbatere, insa, e benefica, mai ales daca este creata de oameni instruiti si culti. Va multumesc pentru atentia pe care o acordati lucrarilor mele. Cu stima pentru amandoi, Dancus

In aceeasi ordine de idei, m-am gandit ca v-ar bucura daca ati vedea si o parte mai consistenta a textului, asa ca o aveti la indemana odata cu toata consideratia mea. Stefan Doru Dancus