Șapte mări trecuse
cu inima ei frământând-o
în mâini,
albatroși străbăteau nestingheriți
vămi interzise,
îi vorbea
despre țărmurile lui străvezii,
ea asculta mereu
cu ochii plini
de sânge.
Rămase doar cântecul ei
când dimineața-mpărțea
frânturi de bucurii
la întâmplare prin lume:
cu iubire și teamă
bându-ți sărutul
stau în pânzele tale
și-atât.
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Caline, nu ma fierbe, e vorba despre Ulise? Andu
francisc -
ultima strofa mi a placut
Călin Sămărghiţan -
E o tâmpenie, dar nu eram convins.
bobadil -
N-o lua si tu chiar asa.