are obiceiul să mă viziteze des
luându-și vacanțe de istorie
intră în casă cu arma la picior
riscându-și pașii dincoace de ecranul belicos
își scoate pălăria ideilor ei trăznite
îmi cere de mâncare
un cocoloș de brânză cu mămăligă

se simte ca acasă
mă iscodește cu zâmbetul larg
îi citesc în ochi protestul galant ca o datorie
din bagajul impertinent scoate doar o cutie de curaj
totuși cred că dacă ea ar fi de ciocolată
s-ar întinde tort cât o masă festivă
m-ar ruga să-mi chem tot neamul
să sufle în lumânări
până amețim cu toții într-o confuzie fericită

dacă o rog să tacă tace
ca o păpușă neîntoarsă cu cheia
atunci îi aud în perete chitara
o chem în șoaptă o strig
răpusă de refugiul complexității nu mai vine
ci mă trezesc deodată pistruiată
într-o livadă de portocali
decorată cu iguane de cultură