scriu despre pictori
toamna îşi vâră nasul în ciornele mele
vrea să ştie cine sînt Warhol şi Klimt
departe o dună de nisip îşi numără firele
nu e nici o caravană să mă treacă deşertul
o vână de apă îmi oferă canoea ei mă urc
e vinerea în care se mănâncă timp liber

ruga din vara trecută încă se târăşte pe
curbura văzduhului curentul
baroc o ia şi-o pune într-un colţ de tablou
împreună cu elementele unui subiect viitor de discuţie

cineva îmi întinde un covor pentru yoga

eu aparţin altui crez îi spun yoga e un bandit
cu ramura de măslin într-o mână şi cupa de zwack în cealaltă
(mi se varsă pe ciornă câteva cuvinte nepotrivite)
în fine scriu despre pictorii noştri
toamna îmi cere facsimilele lor
până să le scot din sertar
se evaporă