Mi se întâmplă-adesea să contemplu
când jertfă mie însumi eu îmi cad
și când pătrund în mine ca într-un templu
frumos precum o groază – ochi de jad

Căci în lumina lui ca-ntr-o sfială
mă pierd în jocul lent și rotitor
furat fiind de o ciudată boală
chiar nu mai știu de urc sau de cobor