Când totul începe să tacă exact așa cum se vede

imaginea utilizatorului caminante

Înainte era mult mai ușor
deodată știai
că trebuie desculț să te duci desculț și acum
cum ai strânge rățuștele într-o căciulă mai groasă
înainte de primul vifor
Nu era nebunie să te prindă pe neștiute
în fața ta am ieșit în rochiță
și-am tremurat cu mult înainte

nu era strânsoare în fierul patului care să nu se fi întâmplat
mă însoream uneori doar micșorând distanța
între iubire și dragostea de-atunci

acum vin acasă retezată în două
ca și cum în fiecare lucru atins
ar plesni o coardă de pian

și nu mai anunță
nimic

Comentarii

Fain poem, fără discuție

Fain poem, fără discuție intelectualist, cam la fel cu tot ce scrie această autoare pe care eu o văd ca având un mare potențial. Mărturisesc, poemele acestea nu sunt favoritele mele, dar nu pot să nu le remarc valoarea. La fel ca și la Emilian Pal. Sunt mai mulți autori în această grupă hai să o numesc valorică, ei parcă se iau unii după alții când scriu, parcă sunt unul singur. Dar ce iese este valoros. Nu e original, dar e valoros. Un fel de generație Ioana Negoescu and such... plăcut condei.
Poemul e reușit mi-a plăcut să-l citesc de două trei ori, aș renunța la precizarea aceea de pe final 'în două' care nu spune nimic mai mult decât 'retezată' și aș da o peniță ipotetică.
Marga