nicodem -
de ce până la Tine e o viaţă de om
Doamne
întrebarea asta strigă din mine ca de pe
cel mai înalt munte
şi răspunsul Tău vine din groapa cu lei
întotdeauna
niciodată nu mă satur de viaţă
nu
nu mă satur
să nu spun mai mult
îmi pun mâna la gură
dacă mi-ai da vieţi câte costume am în dulap
aş da una celui ce n-are
Tu însă îmi legi mâinile picioarele capul şi splina
de cartea lui iov
te mai întreb o dată de tata
apoi ascult veşnicia cum cade în picuri
pe gându-mi de tablă
hai
du-te
îmi spui
rea ca o scorpie
nehotărârea dă să mă muşte
nu ştiu...
să mă îndrept înspre ninive
sau spre leproşii de la poarta samariei
Poezie:
Comentarii
- gol -
a.a.a. -
Tipul acesta de texte nu are nicio şansă fără autenticitate. Ce înseamnă asta? Citiţi câteva texte de-ale lui Sorescu, din "Puntea", texte în care "se ceartă" cu Dumnezeu.
a scrie despre Dumnezeu cu dumnezeu.
batori -
poemele, in general, cele care se refera la mantuitor, Dumnezeu, ingeri, ori sunt foarte bune, ori lipsesc cu desavarsire. de aceea trebuie sa fim atenti cand il plasam pe Dumnezeu intr-un context.
Strofa a 2-ua lipsita de orice forma de exprimare poetica.
Un text care te nauceste si nu stii de ce.
consider o eroare sa incerci
Virgil -
consider o eroare sa incerci sa amesteci absoluturi cu contextualizari foarte personale. iese un fel ce ciulama din care 99% din cititori nici nu inteleg si nici nu simt mare lucru. apoi, cred ca este o mare gafa in general sa confunzi fiorul (sau inefabilul poetic) cu cel religios (sau spiritual). am mai spus-o probabil de vreo zece ori pina acum pe hermeneia, exista oameni care pot avea experiente religioase speciale dar asta sub nicio forma nu asigura aparitia unui text poetic. dimpotriva. miza devine mult mai dificil de atins.
singura portiune care are un anumit fior poetic este
"de ce până la Tine e o viaţă de om
Doamne
întrebarea asta strigă din mine"
restul e cam umplutura.
- bună observaţia -
a.a.a. -
"cred ca este o mare gafa in general sa confunzi fiorul (sau inefabilul poetic) cu cel religios (sau spiritual)." - excelentă observaţia asta. Această confuzie a făcut-o "poetă" şi pe Zorica Latcu, o tanti aproxiamtiv anti - talent.
armonie
nicodem -
aveţi o problemă a raportării la texte de acest gen. un poem ca acesta eu îl gândesc nu cu ţigara în mână.
mai vreau, mai aştept comentarii subiective, poate chiar death threats :))
- sau -
a.a.a. -
Eu cred că problema e la d-voastră, d-le Dinu. Cred că încurcaţi biblia cu literatura, cenaclul cu biserica, credinţa-fanion cu forma de superioritate şi poezia cu cutia milei.
Nu suntem corul bisericii, ca să cădem în rotule sub mantia d-voastră, când vă faceţi milă de ne înduraţi cu câte o cântare. Aici se face literatură. Sau se încearcă. Asta judecăm, pentru asta suntem judecaţi... Fie că purtăm în mână ţigări, narghilele, busuioace, crucioaie sau alte acatiste.
Doamne-ajută!
silogism
Virgil -
"problemă a raportării la texte de acest gen" - din păcate acest silogism a făcut carieră în trusa de argumente a celor care nu au talent sau abilitate artistică. e atît de uzitat încît e realmente sinonim cu a spune „n-am talent, dau cu bîta-n baltă, dar nu aveți cum să-mi demonstrați lipsa talentului pentru că nu-l puteți înțelege.”
n-am talent, dau cu bîta-n
nicodem -
n-am talent, dau cu bîta-n baltă... , eşti mulţumit?
dacă tu mi-o spui, trebuie să fie serioasă treaba. ce mă pun eu să mă contrazic cu voi, na!
v-aş ruga să îmi demonstraţi pe text ce nu e ok. Silvia şi-a spus părerea, strofa a doua n-are nimic poetic. a năucit-o ceva şi nu-şi poate da seama ce!
Adrian vrea o poezie seacă, nu poame, doar frunze. fie ele chiar de cretă, var sau piatră. Ai greşit când ai asumat că eu am încurcat iţele. Eu nu ţi-am cerut să-mi cânţi nimic cu corul. Eu citesc literatură în toate limbile şi de toate categoriile şi nuantele de autori, nu numai cei laureaţi cu premiul nobel. Nu tot ce se scrie e capodoperă, şi nu poti cere capodoperă de la orice text. Daca vrei îţi pun pe hermeneia texte cu duiumul, din literatura actuală americană, italiană, spaniolă, pe care tu le-ai trimite fără nicio ezitare la şantier, dar nu eşti tu arbitrul suprem în asta. Ia de exemplu poemul acesta intitulat
Imaginary number
de Vijay Seshadri
The mountain that remains when the universe is destroyed
is not big and is not small.
Big and small are
comparative categories, and to what
could the mountain that remains when the universe is destroyed
be compared?
Consciousness observes and is appeased.
The soul scrambles across the screes.
The soul,
like the square root of minus 1,
is an impossibility that has its uses.
Fiecare scrie cum şi cât poate, Adrian, Virgil, etc. Nu căutaţi voi să fiţi papii literaturii.
... și ce anume exemplifică
Virgil -
... și ce anume exemplifică textul lui Vijay Seshadri în acest context? că, sincer vorbind, eu nu am înțeles ce vrei să spui în final. în orice caz acel text este reușit. iar dacă tu consideri că atît el cît și textul tău au valori comparabile mă tem că discutăm degeaba. nu înțeleg, de asemenea, de ce simți nevoia asta aproape incontrolabilă să ataci ad hominem atunci cînd este criticat un text de-al tău sau un anumit tip de scriitură în care nu reușești. din nou, și un astfel de atac este realmente nerecomandabil chiar într-un duel argumentativ. măcar și datorită faptului că nu face decît să întărească percepția că ești pe reduta defensivă a unei cauze ce nu poate fi apărată.
- mh -
a.a.a. -
Ştiţi ce-i pentru mine poezia seacă? Să te apuci să vorbeşti cu Dumnezeu şi să le arăţi (liric) asta şi celorlalţi; să încerci să transpui omeneşte o legătură care nu poate fi tradusă. Aia e poezie seacă, sortită aproape mereu eşecului (spun "mereu" pentru că, în genul ăsta, există şi poezie autentică, chiar dacă doar în prezenţa iminentă a morţii). Iar a descrie (ideatic) omeneşte o frunză, un lac, o gară, atât, poate fi cea mai grea poezie de atins.
Eu i-aş băga şi pe Arghezi, şi pe Eminescu, şi pe Blaga, şi pe Cărtărescu în şantier cu câteva texte. Serios! Niciun autor nu este egal cu el însuşi mereu. Toţi o mai şi scrântim. Cam atât.
Domnule Dinu, sunt o
Cristina Moldoveanu -
Domnule Dinu, sunt o ignorantă comparativ cu dvs., vă admir prolificitatea şi erudiţia pe care vi le-a dat în dar Dumnezeu. Aş vrea să ştiţi că am înţeles valoarea emoţională a acestui text pentru dvs. Poezia aceasta nu este întrutotul pe gustul meu, care în general respinge poemele cu multiple fragmentări ce par haotice, chiar dacă induc o anumită stare de spirit. Un comentator înaintea mea l-a menţionat pe Sorescu şi ciclul "Puntea". L-am recitit, dar nu am găsit poezia de care textul dvs. mi-a amintit la prima lectură, înainte de a citi comentariile, când m-a impresionat strofa a treia. Poezia în care Marin Sorescu, poetul meu preferat în adolescenţă, introduce replica lui Prometeu "De ce ficatul?". Din cauza aceasta m-a impresionat, dar nu aş spune că poezia dvs. este o pastişă. Eu v-aş întreba de ce splina? Este adevărat că e organul hematopoetic prin excelenţă, creierul care coordonează măduva regeneratoare, dar cred că e acolo o enumerare prea lungă, poate picioarele sunt în plus, poate ar trebui spus braţe şi fără mâini. Repet, chiar dacă poezia nu întruneşte acordul specialiştilor pe acest site, pe mine strofa a treia m-a impresionat emoţional, am empatizat şi pentru ea vă mulţumesc.
aziza ruhi
nicodem -
tu întotdeauna sari pârleazul dupa paul, adrian, vlad şi mai alţi câţiva. întotdeauna vii prea târziu, dar vii totuşi cu câte-o mică suliţă în mână, aşa că nu te mai bag în seamă. de la tine şi ale tale pelerinaje literare nu iau nimic. mulţumesc totuşi de com.
Cristina
nicodem -
"Scrisul nu e o pasiune pentru mine, dar am continuat să scriu în aceşti ani trecând prin multe pauze şi interogaţii. Nu cred că aparţin lumii literare, dar continuu să transpun ceea ce simt sau gândesc în poezie." Am copiat de pe profilul tău. Acelaşi lucru l-aş spune şi eu, şi n-aş greşi. Nu am citit ciclul lui Sorescu. Îl voi căuta pe Google sau pe agonia. Nu pot să-ţi răspund la întrebare, a fost totul întâmplător, aşa cum mi-a venit mie în minte, ca să nu spun că aşa mi-a dictat muza. Ai dreptate când spui că textul e un pic fracturat, un pic haotic, aşa scriu eu şi stilul ăsta mă caracterizează. Nu pot spune de ce! Alţi autori sînt foarte concişi, didactici, ascutiţi în idei, la mine nu se poate. Sărind de la idee la idee fără prea mult lipici e stilul meu. Printre alte ocupaţii ocazionale, predau lecţii biblice cam cu acelaşi nărav şi rezultat. Ascultătorii mei îmi spun cam ce spunea Silvia în comul ei: sîntem năuciţi dar nu ştim de ce! (răspunsul ar fi pentru lipsă de sens). Mulţumesc pentru com.
ah raluca,
nicodem -
nu e vorba de nicio gelozie, n-am sugerat nici dragoste, nu, nu, era vorba de pârleazul criticii pe care-l sari des, în urma autorilor şi comentatorilor de care vorbeam. e un fel de hărţuială din flanc sau ţinere de ison dacă înţelegi ce vreau sa spun. paul, adrian, vlad, virgil spun ceva, hop şi tu apari după ei. şi mie nu-mi place. pe mine mă sictiresc scene de-astea! comentează-mi, critică-mi textul independent de ei, please.
nu mă aştepta pe mail că nu vin.
îmi place
nicodem -
cum scrii, dar stilul tău nu mă prinde pe mine, Raluca, asta am vrut să spun. Dacă ţi-am dat impresia că sînt obraznic, îmi cer scuze. Nu tratez pe nimeni ca pe un deşeu şi nici eu nu vreau sa fiu tratat ca un deşeu. Ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. Acesta este codul relaţional după care mă ghidez. Raluca, eu respect orice coleg de pe site şi o spun foarte grav. Believe me. În fiecare din voi e o scânteie de geniu. Şi acum scuze pentru digresiuni de la adevăratul scop al hermeneii.