din groapă un om rotund sare caraghios încearcă să iasă
buruienile se smulg pietrele fug de sub călcâi
ochii lui și-au ridicat velele plutesc fără vlagă
două coji de nucă țopăind pe marginea fiorosului val
cu care-și sperie mama copilul înainte să-l sărute pe frunte
degetele s-au transformat în ciocuri ascuțite în gheare în guri
ce înțeapă scot sângele scotocesc sub pielea pământului
sapă gropi din care alții încearcă să iasă

păsări negre urmează cu capul sub aripă
un mort oarecare