cami -
mă cuprind între două margini
ce sunt doar două stupide linii de pauză
peste sufletul meu un imens semn de întrebare
străjuind toate interogațiile retorice interioare
despre care nu mai știu cum de-au ajuns aici
și de ce se amestecă toate aceste semne
nici virgulele nu mai știu să stea în enumerații
să despartă substantivele adjectivele verbele
unde se cuprind toate sentimentele
am încercat să pun punct
dar s-a rostogolit printre treptele devenirii mele
și- au rămas doar exclamații
pe care păcat tot n-o să le-nțelegi
încă puțin și-aș fi terminat
chiar dacă n-am obținut nici o metaforă
m-am ales doar cu un epitet simpatic
pe care nici nu vei ști că ți l-am furat
hiperbolizând iarăși valoarea antitetică
a acelor semne pe care nu le vezi
Poezie:
Comentarii
anna -
sunt poate acestea, semnele neputintei noastre, Cami, in fata celor care tot nu inteleg... rostul vederii e de a pastra frumusetea in propri ochi, putand astfel infrumuseta tot ce imbratisam cu privirea. ..
cami -
multumesc, anna, pentru ca ai trecut pe aici si ai fost atat de draguta sa si lasi un semn. sper sa treci mai des. scuze pentru intarzierea raspunsului ...eu ajung mai rar pe aici... doar aceasta e cauza...
yester -
... într-adevăr, cine știe cum vin întrebările, de ce rămân și de ce sunt corozive?! însă plin de înțeles e faptul că suntem fraze, cu semne de punctuație greșite uneori, ilizibile alteori, pentru cei apropiați, pentru cei cărora vrem a le transmite ceea ce suntem, frumoasă ideea ta cami....
cami -
yester, îți mulțumesc pentru generozitatea de care ai dat dovadă citind textul meu și lăsând și o părere care, venită din partea ta, contează foarte mult pentru mine. aștept și alte păreri și eventual și sugestii. mă bucur că ți-a plăcut și ideea. scuze pentru întârzierea răspunsului.