evident vom rămâne obosiți, ca după o peregrinare îndelungată. fiecare urmă lăsată pe asfalt este o asimptotă a durerii. aici ne oprim. niciun pas mai mult. suntem condamnați la o subviață maladivă, atingem limita de jos a viului. forma mea detestă forma ta, sau invers. nici nu mai contează.
nu suport vara asta verde-gălbui, colecistică și grețoasă. îmi voi prelungi voința, atât cât se mai poate, până forma asta se va sfârși. nu mai pot ascunde nimic, mi-am prins rădăcinile în sinceritate și trag seva zilnic, la ore fixe. e o altă adicție, îmi spui. eu confirm și mai iau o doză, sub ochii tăi, să te privesc amplu, ca după o sinucidere. eu sunt un bolnav liber, adaugi nonșalant. oho, ce triumf, dragul meu, te-ar invidia camarazii de umbre. nu mă asculți.
nu, să nu mă asculți niciodată doar intelectual, pe mine numai liniștea dinlăuntruri mă poate primi. uneori. în rest, aceleași banale eșecuri, câte un accident, un obiect spart. nimic relevant vara asta. nici măcar ploaia prinsă de nori cu ace de ocazie. sunt solduri la anticariate, se dau două vieți la preț de o moarte. ce zici, ne lăsăm murind amândoi, ca din greșeală?
Comentarii
alma -
Despre sinceritate și inteligență numai de bine ("să nu mă asculți niciodată cu inteligența" sună hilar, fără supărare...). Fragmentul nu e rău, are ceva interesant, captivant, alert, dar și ceva imatur, neformat. Ai un titlu mai reușit chiar în text: "nu suport vara asta verde-gălbui".
Virgil -
interesant textul. exista in limba romana cuvintul "adictie"? subscriu la ce spune alma mai sus. de exemplu "se dau două vieți la preț de o moarte." mi se pare un joc poetic rasuflat. expresia "ce zici, ne lăsăm murind amândoi, ca din greșeală?" insa mi se pare fenomenala. aproape ca mi-e ciuda ca n-am scris-o eu primul. deci, good news, bad news
Ela -
Alma, mulțam de semn. E hilar, nu e hilar; dacă vei sta un pic să te gândești ce am spus, vei ști. E vorba despre simpla diferență între a doua și a treia cale de iluminare a ființei, diferența dintre minte și înțelepciune. (prima cale fiind inima). Așa că nu voi schimba. A, da, inițial titlul așa suna. Nu știu de ce am simțit că ar fi banal. Dacă place varianta aceea, ok, o să schimb. Virgil, mă bucur că e și good și bad, fiindcă așa este întreg textul. Despre sensul ascultării cu inteligența, am scris mai sus. Da, există demult în limba română cuvântul adicție, comportament adictiv etc. Fraza cu două vieți la preț de o moarte cred că rămâne așa fiindcă asta este ideea, mai ales că este continuată de întrebarea care ți-o plăcut. Fraza în sine e o joacă, întrebarea însă nu. Mulțam.
Ela -
modificare: pentru a limpezi mesajul din fraza cu "inteligența" (care conținea un dialog cumva foarte ironic astfel formulată), am modificat totuși, spre a fi mai bine receptată. și am schimbat și titlul. mulțam pentru comentariile voastre
Călin Sămărghiţan -
Eu, după cum știi, nu prea sunt niciodată de acord cu modificările "la cererea publicului". Varianta primă era mai bună; sau, poate: "cu mintea". Pentru că poți asculta și cu inima. Eu cred că despre asta e vorba.
Călin Sămărghiţan -
Privirea aceea "amplă ca după o sinucidere" e de invidiat. Deoarece puțini au curajul de a privi de acolo. Și încă: unde e chilipirul ăsta cu două vieți la preț de o moarte? Mulți s-ar înghesui. Căci uneori, o moarte bună, nu valorează nici cât zece vieți laolaltă. Nici eu nu suport vara asta verde-gălbui. Cred că prefer diminețile mov.
Ela -
Călin, nu modific la cerere decât atunci când e cumva justă cererea. Fiindcă exprimarea mea anterioară era cumva sarcastică, asta intenționasem, dar mie se pare că nu îmi iese sarcasmul fir-ar, nici măcar într-o pagină de jurnal. Nu am vrut să scriu "mintea", ca să păstrez cumva ironia, la minim, fiindcă acum așa mult se discută peste tot despre inteligență și feluri de inteligență, și cât de inteligent e unul sau altul, încât mintea ar merge pe firul fain filosofic, monist sau dualist, și nu asta a fost intenția mea aici. Am vrut accent pe "intelect", așa ca un fel de mecanism, de dispozitiv de ascultare. Și pe diferențele de ascultare. La mine este esențial acest a asculta din adâncuri. Cu înțelepciune, cu liniștea interioară, celestă. Cam așa.
Ela -
re-Călin: am scris simultan răspunsul pt tine, simultan cu al doilea comentariu al tău. Da, nu e deloc ușor să privești de acolo. Însă e bine că nu pot ști mulți oameni cum este să privești de acolo, Călin, sunt mai feriți de netrăire. Da, uneori e de preferat o moarte decât două vieți deja mort în interior fiind. Acesta a fost sensul. Mulțumesc pentru tălmăcire. O, da, diminețile mov, unde scriam asta?
Aranca -
de multe ori, pare o obedienta usor maladiva, dorinta de "a place" publicului. draga mea Ela, astept intr-o zi sa fii tu. asta pentru ca nu mi-ai "demonstrat". nu mie. imi place sa vad o alta Ela. plina de ea insasi, cu personalitate. de multe ori ma intreb, care este adevarata Ela si nu am ajuns la o concluzie sa ma satisfaca. poate intr-o zi...
Ela -
Anca, dacă ai citi agale toate cele ai vedea cât de rar am acceptat să modific, și am făcut asta și NUMAI când și în mine însămi am simțit că celălalt are dreptate. Tu vezi ce scrii aici, mai jos? E limpede că ești departe de a mă cunoaște, dar a o vedea pe reala Ela. Mulțumesc.
Ela -
scuze: de a o vedea...
Virgil -
Ela, iti atrag atentia ca pe Hermeneia descurajam comentariile laconice, scuze, multumiri si altele din acestea. in acelasi timp recomandam atentie atunci cind se posteaza un comentariu. timpul alocat este suficient de generos pentru asa ceva. Exista deja un curent de opinie pentru a introduce reglementarea aceasta in ce priveste dimensiunea comentariilor in regulament. Cred ca voi lua o masura tehnica astazi in primul rind
Ela -
Virgil. Spune-mi te rog unde am răspuns laconic? Și te rog să îmi precizezi ce înseamnă dimensiunea comentariului. Fiindcă am răpuns mai jos destul de clar Ancăi Florian la comentariul ei. Nimic mai mult. Trebuia să mă rezum la mai puțin sau să scriu mai pe larg? Am răspuns exact la ceea ce s-a referit ea. Nici mai mult, nici mai puțin. Da, voi fi atentă la corectitudinea comentariului și la a nu mai scrie "scuze", "mulțumesc". Și totuși nu sunt singura care scrie mulțumesc pentru un comentariu. Aș dori să îmi clarifici la ce anume te referi exact. Cu ce anume consideri că am încălcat regulile prin comentariul anterior.
Ela -
Și revin pentru o precizare: comentariul Ancăi Florian este cumva în afara textului aici postat. Nu a făcut comentariu pe text, ci a considerat că pare ca am o "obediență maladivă" fiindcă aduc modificări pe text atunci când cineva îmi semnalează și eu consider că are dreptate. În plus, se întreabă cum e adevărata Ela și spune că ar vrea să vadă o Ela plină de ea însăși etc. Mă întreb de ce nu ai atenționat-o și pe Anca Florian asupra conținutului comentariului său și de ce ai considerat că răspunsul meu este în afara regulamentului, mai ales că am ținut seama întotdeauna de regulile site-ului. Și voi ține în continuare.
Virgil -
draga Ela, in ce am scris mai sus nu m-am referit la comentariul tau adresat Arancai, ci la ultimul, cel cu scuzele. Poate am fost putin prea dur in ce am scris dar nu s-a vrut decit o simpla atentionare. Ideea este, asa cum am spus, ca am vrea sa nu mai existe "comentarii" de 2-3-4 cuvinte. Aici as vrea sa precizez ca nu stam cu ruleta sa masuram pe nimeni dar am prefera raspunsuri nu doar dialogari de genul "mi-a placut", "multumesc, te citesc", "scuze, am vrut sa spun rada-baba", etc Evident se naste intrebarea ce facem cu multumirile si cu eratele. Raspunsul nostru ar fi ca sa integati multumirile intr-un raspuns mai elaborat sau eventual cel mult intr-un raspuns de multumire comun la sfirsitul saptaminii sau cind considerati ca este cazul. In ce priveste eratele, asa cum spuneam, recomandam atentie si eventual integrarea lor in raspunsuri. Daca nu se poate, e ok oricum, dar in principiu descurajam raspunsurile scurte si laconice. Cam asta ar fi ideea. No bitter feelings
Ela -
Bun, acum e limpede, acolo am dorit să fac o erată. Voi ține seama și voi avea grijă să postez un comentariu corect editat. Aș dori să reanalizezi și comentariul Ancăi Florian. Nu neapărat să răspunzi, ci aș dori să se comenteze pe text. În orice circumstanță. Eu cel puțin așa am procedat pe textele autorilor, indiferent de nume.
Virgil -
Ela, nu am citit comentariu Arancai pina acum. Acum il citesc ptr prima data. Intradevar e oarecum la limita. Nu in sensul ca nu s-ar referi la text ci in sensul ca se refera la tine. Spun ca e la limita pentru ca se refera la ceea ce ea percepe ca fiind un comportament al tau vis a vis de criticele altora. De altfel se pare ca te incurajeaza sa fii "tu insati, plina de personalitate" etc., ceea ce nu e neaparat jignitor. In acelasi timp pare sa doreasca sa te cunoasca. Deci, in ce priveste "activitatea literara" cred ca se poate exprima. In ce priveste caracterul tau cred ca ar fi bine sa se abtina pe viitor. De aceea spuneam ca ce face ea este undeva la limita. Cred ca solutia ar fi ca "nivelul" de intimitate al unor astfel de comentarii sa fie "stabilit" prin tatonari de bun simt si de comun acord. Nu cred ca voi sta sa fac educatie nimanui pina se ajunge la limita atacului la persoana, unde un editor cu siguranta va interveni
alma -
Intervin, în calitate de editor pe acest site. Comentariul autorului Aranca, citez: Aranca - 2006-07-14 de multe ori, pare o obedienta usor maladiva, dorinta de "a place" publicului. draga mea Ela, astept intr-o zi sa fii tu. asta pentru ca nu mi-ai "demonstrat". nu mie. imi place sa vad o alta Ela. plina de ea insasi, cu personalitate. de multe ori ma intreb, care este adevarata Ela si nu am ajuns la o concluzie sa ma satisfaca. poate intr-o zi... nu văd să aibă nici o legătură cu textul (ba chiar se leagă de o presupusă latură a caracterului autorului Ela, în public, ceea ce mi se pare deplasat, mai ales pe un site de literatură). Ela nu a făcut decât să răspundă unui comentator care a lăsat un mesaj aici. Să încercăm a fi obiectivi, indiferent de simpatiile și antipatiile inerente într-o comunitate. Să încercăm a scrie bine, a comenta textele, în mod critic, fără să ne ascundem după cuvinte răsunătoare, dar goale în conținut. Vă mulțumesc pentru înțelegere.
Ela -
Virgil, mulțumesc pentru intervenția ta echilibrată. Da, comentariul Ancăi este la limită, asta am remarcat de prima oară de aceea am și dat un răspuns la limită. Percepția ta este obiectivă. Nu am nimic personal, nu o cunosc deloc, nici ea pe mine. Nu am purtat nici un dialog personal, nici real, nici virtual. Decât lecturi ale textelor și comentariilor, pe acest site și pe un altul, înainte de a se înscrie pe Hermeneia. Eu întotdeauna am făcut comentarii pe text, numai pe textele postate. Reiterez rugămintea ca pe Hermeneia să se realizeze comentarii pe text, impresii pe marginea textelor, analize, interpretări ale textelor, indiferent de numele autorului. Și să se evite cât mai mult referințele la persoana autorului. Situația de mai sus cu privire la comentariile laconice îmi este acum clară. Eu am scris doar erate, niciodată comentarii laconice. Voi acorda multă atenție corectitudinii comentariilor pentru a nu mai avea rost reveniri pt erate.
vladimir -
Cel mai bine, pentru a opri cu totul tendinta cel putin ciudata de raportare la autor si mai putin la text, tentatie careia cadem prada ciclic fiecare dintre noi, ar fi sa stipulam clar in regulament acest fapt... treaba cu bunul simt e foarte relativa. Ca lector ma refer la text sau la ansamblul creatiei autorului nu ii dau sfaturi de viata, nu-l ajut sa faca piata, nu-i plimb cainele etc... dar e oricum foarte amuzant sa vad cum cineva incearca sa faca terapie tocmai cu cineva specializat in domeniu :)
Ela -
Vladimir, mulțumesc pentru intervenție. Precizări: nici într-o terapie un specialist cu adevărat bun și cu experiență nu spune lucrurile așa unui om, cu atât mai puțin un autor altui autor pe un site literar. Și mai ales în necunoștință de cauză/persoană. Cu certitudine și ceea ce scriu și ceea ce comunic este sincer, dar pe un site unde accesează sute-mii de persoane niciun autor nu se poate dezvălui cu totul, nu se poate arăta așa cum este el, autentic. Eu cel puțin nu sunt genul. Chiar și în paginile jurnal las spațiul intim și prea personal acolo unde îi este locul. Știu din copilăria timpurie că abia poți să placi cu adevărat la 2-3 oameni, deci e imposibil unui întreg "public". În comentariul Ancăi niciun cuvânt nu a trimis la text, la o expresie-imagine-idee-senzație-figurabil-estetic-lacunar-bun-mediu-slab etc. din text. Singura referință este la atitudinea mea - de altfel firească - față de anumite momente când sunt de acord cu comentarorii mei că este necesar să modific ceva într-un text. Și de acolo alte etichete. Care sper să nu mai apară nici în cazul meu, nici în cazul altor autori. Mulțumesc pentru înțelegere, cred că toate situațiile au fost limpezite acum.
Virgil -
Actaeon, eu cred ca tu cam sari calul aici. Am spus ca, comentariul Arancai este la limita. Personal nu cred ca a depasit limita. Iti atrag atentia ca tu ai facut cindva comentarii mult mai "dure" la adresa lui Daniel Bratu si atunci ca si acum am incercat sa pastrez echilibrul. Te rog sa o faci si tu. Acelasi lucru este valabil si pentru Alma. Si apropos de "uvinte răsunătoare, dar goale în conținut", cred ca nu e nevoie la fiecare ridicare in picioare sa ne spui "în calitate de editor pe acest site". Am priceput.
Ela -
Virgil, Vladimir, Alma (Alma, acum am văzut/citit și comentariul tău) - e bine să se precizeze - cred eu - aceste limite clar, în situațiile unde apar. Regulamentul Hermeneia precizează clar cum este necesar/ar trebui să fie comentate textele. Fiecare autor trebuie să țină seamă de aceste precizări și de regulile sale interioare. Mulțumesc tuturor pentru precizările detaliate. Aș dori ca pe Hermeneia să apară cât mai puține, spre deloc, situații de acest gen.
vladimir -
Virgil te rog citeste cu atentie... "tentatie careia cadem prada ciclic fiecare dintre noi"... asta ma implica si pe mine dupa regulile logicii, deloc ecvestre, inca general valabile. As fi preferat sa nu te simti ofensat ci sa iti spui parerea asupra propunerii mele... in comentariul meu exista o propunere... pe mine cel putin a inceput sa ma plictiseasca cliseul acesta in care cineva arunca o piatra si apoi tace asteptand ca zece intelepti sa incearce sa o dreaga... desi povestea imi aduce aminte cumva de Israel si S.U.A daca intelegi ce vreau sa zic.
Ela -
Ar putea în viitorul apropiat să existe un "interactiv"/"forum" pt toți autorii (inclusiv moderatorii și editorii) unde să se poată discuta liber asemenea aspecte etc. ? Pentru a se lăsa unui text spațiu pentru comentarii pe text. Cred că exista/ă în proiect acest spațiu comun de comunicare a autorilor de pe Hermeneia.
Virgil -
Actaeon, propunerea ta este impracticabila si sint impotriva proliferarii legisoarelor pina la ad nauseam. In ce priveste chestia cu profesionalitatea si exprimarea de opinii despre cineva, ma faci sa rid. Doar nu iti imaginezi ca imi trebuie acum doctorat in pisicologie ca sa imi exprim parerea despre caracterul cuiva. Sau ca numai cei cu astfel de diplome, mai mult sau mai putin valoroase, au dreptul asta. hai ca devine ridicol ce spui
vladimir -
Virgil ridicol e doar un singur lucru: acela ca tu cantaresti lucrurile cu dubla masura... nu poti reprosa cuiva o abatere si sa o treci cu vederea altuia... in aceasta situatie sunt Francisc si Aranca... prefer sa fiu impartial si sa nu am simpatii/antipatii... cred ca se vede de la zece leghe ca Aranca e favorizata in numele... asta nu ma intereseaza ci numai corectitudinea. Am principiile mele la care nu sunt dispus sa renunt in numele unor interese pe care nu le accept. Referitor la personalitate sunt convins ca iti trebuie un anumit nivel de inteligenta, empatie, experienta si destul de multa carte ca sa intelegi un om si apoi sa-i mai dai si sfaturi... daca tie ti se pare facil atunci inseamna ca ori nu stii despre ce vorbesti ori vrei cu orice pret sa aperi o idee sortita din start esecului. Ce e impracticabil? sa spui in regulament ca lectorii trebuie sa se refere la text si nu la persoana autorului? Mie mi se pare perfect aplicabil si de bun simt. Dupa cum ziceam si anterior si eu am gresit in acest sens dar imi doresc sa ma schimb. Tu? Vreau sa anunt public ca de astazi am renuntat la demnitatea de editor pe acest site. Multumesc lui Virgil pentru numire, colegilor mei pentru colaborare si celor care posteaza aici pentru concurs.
Virgil -
Dragul meu Actaeon, nu stiu ce as putea sa raspund eu aici pentru ca singura concluzie la care m-ai adus este ca iti place doar sa te auzi (sau citesti) vorbind (sau scriind). Aduci vorba de lucruri care n-au nici o legatura cu problema de fata, acuzi pe sirg fara sa te gindesti daca esti corect sau nu (la urma urmei ce mai conteaza, totul e sa aruncam cu oprobiu fiindca chiar daca dupa aceea scriem "doresc sa ma schimb" tot noroiul initial se vede), ca in final sa fluturi mantia a adio. As putea sa fiu malitios si sarcastic dar ma abtin. Regret doar ca nu prea am avut partener de dialog de vreme ce tie iti e atit de drag monologul. Iti doresc drum bun. Doar atit.
vladimir -
Virgil... o conditie necesara unui dialog este aceea de a discuta pe acelasi subiect... daca tie ti se pare corect modul cum a comentat aici Aranca atunci sa fii atent doar ca sa nu infierezi acelasi lucru daca vine din partea altuia... de data aceasta nu va mai fi nimeni sa iti spuna ca te pripesti. Eu nu plec nicaieri asa ca nu vad de ce mi-ai face urari de drum bun:) Am sa postez in continuare aici, numai ca mi-am modificat doar statutul. Ajunge zilei rautatea ei... daca nu mai colaboram putem totusi comunica... eu ma opresc aici. Textul Elei merita atentia cuvenita... i-am rapit acest drept pana acum.scuze.
Virgil -
domle, uite ca am mai citit inca o data comentariul Arancai. Cu si mai multa atentie. Ce pot spune este ca fiecare are un stil al lui (sau al ei). Femeile au o tendinta asa "poetica" mai accentuata de a se exprima. Mi s-ar parea absurd sa le pretind sa fie "directe si reci" ca noi barbatii. Asa sint ele. Uneori ma enerveaza si pe mine dar asta e, nu eu le-am facut asa, ci Dumnezeu. Este evident insa ca dincolo de limbajul ei Aranca se refera mai degraba la scriitura Elei decit la caracterul ei. Dar, asa cum am spus-o si am explicat-o, si asa cum Ela a priceput extraordinar de bine, chestia asta e la limita. Uite, Ela e "profesionista". Poate de aia a si priceput. Numai tu nu ai vrut sa pricepi. Nu ai vrut si bine. Si de aceea nici nu a putut fi dialog. Ai monologat. Ti-a fost absolut indiferent daca am si eu ceva de spus. Ai fost absolut ne-empatic. Ai adus vorba de comentariul Arancai in timp ce eu ma refeream la altceva. In ce preiveste fraza "de data aceasta nu va mai fi nimeni sa iti spuna ca te pripesti", hai domle sa nu chiar credem ca lumea a inceput sau se termina cu noi si nici ca vezi Doamne, Virgil se va rataci de tot daca nu sintem noi pe aici. Un dram de modestie cred ca n-ar strica la nimeni. Si culmea e ca azi am fost si sint cit se poate de calm si bine dispus
francisc -
desi sunt de acord cu regulamentul site-ului si, fireste, cu respectul fata de partenerul de dezbatere, nu imbratisez ideea respectarii literei regulamentului, ci a spiritului sau. deoarece, accentuand litera, se pierde din vedere cuvantul si ceea ce spune el. fara o flexibilitate a intelegerii si a acordului din mers, intre parteneri si fata de regulament, se ajunge la opusul a ceea ce se doreste. sper ca tu, vladimir, sa revii asupra deciziei de a renunta la statutul de editor. iar dvs, dle virgil titarenco, indraznesc sa va rog a manifesta o mai mare clementa ( nu stiu daca acesta e cuvantul cel mai potrivit) fata de "copiii" dvs. literari. ptr ca ceea ce ne aduna si ne tine aici, aproape, e nevoia de a scrie si a imparti aceasta. dincolo de regulamente, de suparari si bucurii, conteaza sa scriem poezie sau sa incercam mereu aceasta. daca veti dori sa imi raspundeti sper sa aveti in vedere intentia comentariului meu, nu stangacia cuvintelor mele.
Ela -
Îmi permit să citez din propriul text primul paragraf. Sau nu, nu îl citez, că nu pot face asta pe Hermeneia. Doresc doar ca nimeni să nu plece pentru a reveni. Să rămână fiecare acolo unde își are locul bun ales, cât simte că e bine să rămână. Vladimir, râul nu vine, nu pleacă, nu stă. Curge. Virgil, Vladimir, Alma: eu regret foarte mult că s-a ajuns la o polemică din cauza faptului că am rugat să se reanalizeze acel comentariu și am rugat să se facă referințe pe cât posibil numai la text. Eu nu știu cine este Aranca. Putea fi oricine, oricine de pe acest site. M-au mai deranjat și altădată astfel de adresări. Chiar și atunci când le vedeam pe pagina altor autori. Aș fi dorit să nu se înțeleagă decât că un text este un text iar viața personală a autorului este viața lui personală. Și - așa cum bine ai remarcat mereu - până și într-o pagină de jurnal atunci când este literatură, predomină literatua și imaginarul. De aceea comentariile pe text sunt necesare. Și nu la adresa autorilor. Aș dori ca niciunul dintre voi trei să nu rămână cu nimic "verde-gălbui", să nu se reetragă de niciun fel de pe nicio poziție. Nu din cauza acestui text al meu.