Sapphire -
dacă am să încep într-o zi cuvintele mușcând cu poftă
din gura ta muchie a realității pipăind adulmecând cu degetele
cu pielea
tăișul căderii
și-am să iau apoi tot am să împăturesc învelișul mincinos de ceară
Domnule aveți un foc?
îmi vei da apoi o gură de apă?
*
cineva îmi spune visează pune-ți femeie sufletul la mezat
pe aripi de șoim
cineva îmi întinde mâna și-mi culege sunetele tăcute ascunse în iarbă
mi le fac ghemotoc le pun între sâni
îi voi pune un nume când îi voi simți visele pulsându-mi în tâmplă
până atunci
cineva îmi spune povești
despre îngeri...
setea trece albă
prin mine
ca o iarnă într-un cinematograf cu doi spectatori
Poezie:
Comentarii
Madim -
am găsit în poemul tău multe imagini frumoase. am rămas cu "învelișul mincinos de ceară" și cu "poveștile despre îngeri". un poem ca o fereastră deschisă, "o iarnă într-un cinematograf cu doi spectatori". deosebite sunt și ultimele două versuri ale primei strofe. te citesc cu plăcere. Madim
Sapphire -
Madim, vezi ce faci cu invelisul acela mincinos, despre ingeri o sa incerc sa mai scriu, probabil :-) Altfel, comentariul tau este scurt si cuprinzator: ca o fereastra deschisa am vrut sa fie poezia aceasta. Multumesc, Madim. PS si totusi, ai ales tocmai irealul din atmosfera aceasta... asta chiar ma intriga si ma bucura, in acelasi timp.
Virgil -
scrii diferit aici chestia cu ingerii era o gluma?
Sapphire -
Virgil, ciudat ca ai observat... si da, cred ca da, despre asta nu se glumeste, nu?