Mai mult s-ar spune că insist, sau că fac loc persuasiunii
unei multitudini inconsistente, decât să urmaresc cu
consecvență ideea unei certitudini de carență...

Aceeași stranie năzuință ce uneori
Străbate din a întemeierii nefiintă
Prin gratiile unui labirint de stăviliri
Întemeiate toate-n necredință

Probabil am crezut că 30 de lei grei au să îmi fie buni
însă n-am ajuns cu ei nici măcar la prima statie de metrou
măcar mai am unul...dar nici Caron nu mai e de găsit…

Recalibrând mereu pornirile ce nu o dată
Asemănarea pământie-mi dăltuiesc
Mă poticnesc în foamea mea privată
De certitudine și înțeles

Ar fi acum indicat să descopăr ludicul trădării și să îmi fac
ocupație din a-mi umple vidul cu jocurile noastre, ale tuturor..
unii mai mult, alții mai puțin, părtași la aporia Lui