cântă gura cu strungăreaţă
cântă neîncetat deşi nimeni
n-o ascultă în afară de mine
şi de pătura ce se zbate
din când în când deasupra
somnoros mă prăbuşesc
din vocea sa
ţinând de mână barajul ros
de şobolani şi de oameni
ne izbim de apa rămasă
şi de barba lui Ted Berrigan
un ogor cu miros de tutun
şi cu gust de cafea
îi aud strigătul de bucurie
mulţumesc Doamne pentru pielea
ce mă va încălzi iarna aceasta
geroasă
când îi ajung în colţul gurii
îmi şopteşte atingându-mi părul
ciufulit cu buzele
"în ciment o turturea o turturea
în ciment" o turturea şi tace
iar în momentul acela
se albeşte sub noi tot pământul...